O nouă lume o așteaptă pe Miriam, o fată de 18 ani. Până la această vârstă totul a fost normal, dar normalitatea va dispărea cu timpul făcând-o pe fată să își pună tot mai multe întrebări ce cu timpul își vor găsi raspuns. Un prim indiciu sunt siren...
Dimineața își face repede apariția. Soarele pătrunde în cameră prin fereastra larg deschisă. Briza mării face perdelele să danseze, un dans blând și liniștitor. Păsările încep să cânte pe plajă, iar turiști să își facă apariția. Mă ridic din pat, încă eram obosită dar aveam mult de muncă azi ținând cont că plajele se aglomerau. Intru în baie, fac un duș rece pentru a mă revigora, îmi iau un costum de baie alb, apuc un măr din bolul așezat pe măsuța de lângă pat, după care ies din casă și mă îndrept spre micul magazin de plăci de surf al tatei, unde el deja vindea o placă. -Bună dimineața! Îi spun tatei apropiindu-mă de tejgea. -Bună dimineața rază de soare, îmi spune el zâmbind, un zâmbet ce îmi făcea ziua mai bună. În cei 18 ani ai mei, l-am văzut pe tata de puține ori supărat, zâmbetul său făcându-l unic. Mă duc în spatele magazinului, într-o cameră unde erau depozitate unele plăci mai speciale pentru a le scoate să le pun în vitrină. Pasionații de surf își făceau apariția, fiind mulțumiți de fiecare dată când ieseau din magazin cu placa perfectă. -Cum te simți azi? Mă întreabă tata apropiindu-se de mine pentru a mă ajuta să fixez o placă mai grea. -Mă simt bine tată, nu-ți face griji! Îi zâmbesc arătându-i că totul este bine după care îl înghiontesc în umăr. El râde și mă ia în brațe. - Ai zâmbetul mamei tale, Miriam. La fel de blând și de fermecător ca al ei. Nu prea știam multe despre mama, iar când îl întrebam pe tata despre ea se întrista așa că trebuie să îl cred pe cuvânt și să ma bucur de fiecare informație pe care mi-o dădea despre ea. -Tată, mă duc să cumpăr câteva costume de baie pentru magazin, când m-am uitat în spate nu prea mai erau multe. -Du-te la Terra, a adus marfă nouă în dimineața asta. Am încuviințat și am ieșit din magazin. Pentru a ajunge la magazinul Terrei trebuia să traversez o bună parte din plajă. Am mers câțiva metri și mi-am aruncat privirea spre Golf care era atât de liniștit azi. Mă apropii de un copac bătrân și mă așez pe una din crengile sale.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Golful Biscay ( aflat în jurul orașului Biarritz, orașul meu) mă fermeca de fiecare dată, mă liniștea și îmi transmitea o stare de bine. Niciodată nu văzusem apa așa de blândă, fără valurile ce făcea turiștii și pasionații de adrenalină să se arunce spre ele. Se spune că încă nu se cunosc atât de multe despre apele planetei și viețuitoarele ce trăiesc acolo, iar eu aveam multe întrebări când eram mică, despre acest subiect. Cercetam din orice sursă și încercam să înțeleg cât mai multe dar odată cu varsta am abandonat acel studiu. Cu o ultimă privire aruncată spre golf, mă dau jos de pe creangă pentru a mă duce la Terra. Odată ce ating nisipul fierbinte o înțepătură puternică începe din tălpi și mi se răspândește rapid în tot corpul, facându-mă să mă dezechilibrez și să cad, dar apoi înțepătura dispare la fel de rapid precum apăruse. Mă ridic în șezut, mă sprijin de trunchiul copacului și mă uit în talpă crezând că am călcat pe o scoică sau vreo piatră ascuțită dar nu era nimic. - Ciudat. Îmi spun eu ridicându-mă. Ușile magazinului Terrei erau larg deschise pentru oricine era interesat de marfa sa. De data asta la tejghea era Manu, băiatul Terrei. Ochii lui de un verde smarald mă priveau curioși. Era îmbrăcat într-un tricou alb cu un imprimeu ce forma valurile înalte, pantaloni crem și șlapi. Maxilarul puternic se încordează pentru o clipă. Își bagă mâna în părul brunet care crescuse puțin mai mult față de ultima dată în care îl văzusem și, și-l îndepărtează de pe față. Era bronzat, bronzul specific zonei în care ne aflam. Îmi zâmbește cuceritor, dinții albi ivindu-se inevitabil. - Nu prea îți place să stai la tejghea. Îi spun eu cicălindu-l. -Știi doar că urăsc asta. Prefer mult mai mult să îmblânzesc un val decât să vând costume de baie și plăci. -Măcar așa poți să cunoști fete drăguțe când vin în căutare de cele mai frumoase costume de baie. -Măcar de ar venii, spune el zâmbind. Și, ce te aduce pe la noi? - Am venit să cumpăr câteva costume, noi am cam rămas în minus. -Urmează-mă! După aproximativ o oră eu cumpărasem vreo 30 de costume de baie, Manu mi le împachetase frumos, îi platisem după care ies din magazin. Tata mă aștepta zâmbind ca întotdeauna. Îi dau costumele și îi iau locul la tejghea până le aranja el prin magazin. După ce totul era așezat se apropie de mine. -Miriam... -Da? - Ce s-a întâmplat cu piciorul tău drept? - Ce vrei sa spui? Mă uit la picior și atunci văd că, căpătase o culoare turcoaz strălucitoare, iar spre degete părea că am câțiva solzi. - Am fost pe plajă, probabil că m-am murdări de solzi de pește, mă duc să mă curăț. Plec de la tejghea și intru în spatele magazinului. Iau un prosop uscat și încep să mă curăț și într-adevăr solzi și culoarea dispăruseră dar ciudat era faptul că prosopul era încă curat. Nebăgând în seama ce tocmai mi se întâmplase, ies din cameră și încep să îl ajut pe tata prin magazin până seara la închidere.
