Destin

Capitolul 16

MIRIAM

Camera Celenei era enormă, plină de tot felul de lucruri de pe uscat. Oglinzi, cufere, căni, tacâmuri și alte obiecte asemănătoare. Lumina pătrundea în cameră prin ferestrele mari ce ne întâmpinau pe partea dreaptă a peretelui. Exploram fiecare colțisor, în căutare de lucruri necunoscute dar nu găseam nimic.
-Ești puțin cam curioasă.
- De unde ai făcut rost de toate astea?
-Pe fundul apei ajung tot felul de chestii, trebuie doar să ai răbdare și să cauți mult până vei găsi ceva ce-ți place.
-Interesant.
Celena înclină din cap în semn de aprobare.
-Deci, el este conducătorul regatului?
-Da, iar tu ai făcut o prostie că ai dat peste el, trebuia să ai mai multă grijă.
- Nu puteam știi că va ieși pe ușa aia, nu a fost vina mea...
Cu o privire tăioasă mă face să tac.
- Dacă el spune că a fost vina ta, așa va fii. Nici un locuitor al regatului nu poate să îl contrazică, mai ales o femeie.
-Este mult prea multă discriminare la voi.
-Ce-i aia?
-În cazul vostru este atunci când bărbații conduc, iar femeile nu au nici un cuvant de spus.
- Pe uscat cum este?
-Pe uscat toți sunt la fel, chiar dacă în unele cazuri se mai găsesc unii bărbați care cred că sunt mult mai importanți decât femeile.
-Ei sunt ca noi.
-Da, dar asta nu-i de bine.
-În fine, gata cu asta, trebuie să ne pregătim pentru cina de diseară.
- În ce sens?
-Trebuie să te învăț cum să te comporți.
-Hă?

¤¤¤

Stăteam pe un fel de scaun ce era lipit pe podea și o priveam neîncetat pe Celena în timp ce înota prin fața mea și îmi explica un cod al bunelor maniere ce trebuia respectat aici.
-... dacă Deion îți va cere ceva, să îi faci, să îi aduci sau să îi spui tu trebuie să i te supui. Dacă va încerca să te atingă, ceea ce va fii inevitabil să nu îl respingi, altfel vei ajunge în temniță. Când te va întreaba de trecutul tău să-i spui în continuare de atacul rechinilor, asta pare credibil și nu doar atât dar se întâmplă foarte des, iar conversația a durat o lungă perioadă de vreme în care eu am tăcut, iar sora mea "m-a educat".
În cele din urmă terminase de vorbit, iar seara se lăsase peste regat.
-Trebuie să ne pregătim.
- Nu mergem așa?
Un zâmbet îi brăzdează chipul angelic.
- Nu, nu mergem așa, trebuie să ne aranjăm, iar tu trebuie să arăți prezentabil.
-...
Mă rujase cu un pigment ce îl avea depozitat într-un borcănel, îmi împodobise coada cu scoici și stele de mare, iar părul mi-l împletise spic,  coada ajungându-mi până la coapse. Perle mici și diverse decorațiuni se odihneau în părul meu, făcându-l să arate minunat. Cu multa grijă se împletise și ea, se împodobise și se "schimbase".
Răsună un rând de bătăi în ușă, făcându-ne să ne întoarcem.
-Masa este gata! Vocea era bătrânicioasă și strictă.
- Sosim imediat!

Plecasem din cameră la puțin timp după ce fusesem anunțate. Tecusem prin câteva coridoare, dar în cele din urmă ajunsesem. Îndepărtasem o perdea de alge colorate ce despărțea holul principal de locul unde aveam să mâncăm. În mijlocul camerei se afla o masă mare, dar nu la fel de mulți "oameni" pe cât mă așteptam. În afară de Deion mai erau vreo 5 persoane, cu mine și Celena 8. Ne așezăm, eu langa o femeie tânără, iar sora mea lângă un mascul.
Nimeni nu scotea nici un cuvânt, eram înconjurați de tăcere, până ce algele se despart, iar înăuntru intră trei femei, aducând cu ele mâncare. Masa se încarcă rapid, iar femeile ies. Nimeni nu se atingea de mâncare, ceea ce era ca un chin pentru mine care eram înfometată. Din spusele Celenei, până ce Deion nu lua prima îmbucătură nimeni nu se atingea de festin.
Trecuseră 2 minute, 3, 4 și totul era la fel. Nici o vorba, nici o șoaptă și nimeni care să mănânce. Simțeam privirile lui Deion pe pielea mea, încercând să mă descopere. Mă uit spre el și atunci îi văd ochii. Mari, duri și amenințători.
- Nu mâncăm? Încep eu, încercând să disting puțin atmosfera, iar atunci privirile celorlalți mă încolțesc. Ce? Încec din nou, iar Celena mă lovește în coada pe sub masă.
- Mănâncă dacă îți este foame. Mă îndeamnă Deion.
Mă simțeam ciudat, atmosfera era inconfortabilă dar tot bag mâna într-un bol și ridic un peste pe care îl mănânc. În afară de mine nimeni nu se atingea de mâncare, ceea ce mă făcea să mă simt stupid. De ce nu mâncau? De ce se comporta atât de ciudat?
- De unde ai spus că ești?
Aproape că mă încercasem la această întrebare. Înghit repede pestele aproape nemestecat și mă uit pe furiș la Celena care făcuse ochii mari.
-Este din groapă domn...
- Nu te-am întrebat pe tine! Se răstește Deion uitându-se încă la mine.
-Sunt din groapa domnule. Încercam să îmi mențin vocea blândă și diplomată.
-De când o cunoști pe Celena, până acum nu a mai vorbit de tine.
-Ne știm de mici dar am avut câteva neînțelegeri și de aceea a păstrat tăcerea dar acum am dat de greu și s-a oferit să mă ajute, iar eu îi sunt recunoscătoare.
-Cum i-au chemat pe părinții tai?
Fuck, ce puteam spune? Dacă aș fii spus niște nume, iar el le-ar fii recunoscut? Dacă îi știe pe toți din groapă și eu îi dau niște nume inexistente.
-Numele părinților mei sunt mai puțin importante acum sau de aia m-ai invitat și pe mine să iau masa cu voi?
O sprânceană i se ridică lui Deion, iar pe chipul lui se citeau multe cum ar fii că nu era obișnuit să i se pună întrebări sau să nu i se răspundă.
- Nu te temi să-mi pui intrebari?
-Ar trebui? Știu că legile sunt dure aici dar eu am fost crescută altfel. Am fost crescută în așa fel încât să-mi dau seama că toți suntem egali, iar dacă eu vreau să mențin câteva detalii pentru mine, așa voi face.
Furia i se citea în privire, făcusem ceva foarte rau, îmi puteam da seama singură de asta foarte ușor din privirea lui sau și a celor de la masă.
- Nu știu cum ai fost crescută tu dar dacă vei dori să stai în palat trebuie să urmezi ordinele, iar respectul este la ordinea zilei.
-Respectul se câștigă, eu până azi nici nu știam că existați așa că scuzați-mă dar eu îmi prețuiesc învățăturile.
-Și eu la fel și de aceea iti spun sa-mi ceri iertare.
-Pentru ce, nu am făcut nimic ieșit din comun.
Un zâmbet disprețuitor i se afiseaza pe chip.
-Vorbești altfel față de noi, te comporți altfel, nu te gândești la ce ai putea păți dacă te comporți în continuare ca acum sau de fapt nu-ți pasă?
- Am rămas singură, de ce ar trebui să mă intereseze ce pățesc? Mi-am pierdut părinții, iar asta este cumplit.
-Ai dreptate, dar asta nu-ți dă nici un drept să-mi răspunzi în felul acesta.
-Aveți dreptate, doar că nu-mi place să încerce cineva să afle anumite lucruri din trecutul meu.
-Cred că ar fii mai bine să ne întâlnim în alte circumstanțe, doar noi, pentru a-mi răspunde la niște întrebări mai in amănunt. Nu știu dacă ți-a spus Celena, dar dacă nu cunosc o persoană înainte de a intea în palat o execut pe loc. Mulți au murit de mâinile mele, iar ea - arată spre sora mea - știe cel mai bine la ce mă refer. Așa că, dacă nu vrei să suferi ar fii mai bine să te conformezi în legătură cu traiul în palat și să mă însoțești mâine prin gradina de coral pentru a-mi explica niște lucruri.
Îmi înclin capul în semn de aprobare.
-Așa voi face!