Destin

Capitolul 11

MIRIAM

Celena mă privea din cap până-n coadă. O urmă de fericire i se citea în privire ceea ce mă enerva. Ghiare mari, corp nou, putere nouă, toate acestea mă speriau.
-Vreau răspunsuri! Îi spun eu pe un ton grav. M-ai transformat în asta, - și arăt spre coadă - acum trebuie să îmi răspunzi. Celena înclină din cap și îmi întinde mâna.
-Urmează-mă!
-Unde?
-Într-un loc unde pot să îți povestesc totul fără a fi ascultate.
O iau de mână și începem să înotăm spre un loc necunoscut mie. Când am intrat în apa prima data, la o adâncime atât de mare, simțeam cum apa mă strangea dar acum era ca și cum m-aș fii aflat pe uscat. Părea că sunt în mediul meu natural. Pretutindeni era negură, lumina nereușind să ajungă la o adâncime atât de mare dar totuși puteam să văd foarte bine, ochii mei, noi mei ochi erau făcuți pentru astfel de adâncimi. Treceam pe lângă corali, pești și alte vietăți până ce în sfârșit am ajuns la gura unei peșteri subacvatice, unde am și intrat. Pietre prețioase ne întâmpinau,  făcând peștera un loc primitor și plăcut. În cele din urmă ieșim la suprafață, iar priveliștea era superbă. Rubine, diamante, topaz, smaralde, safire și multe altele erau împrăștiate peste tot prin peșteră, minunând privitorul.
-Unde suntem? Spun eu rotindu-mi capul în cerc pentru a fii sigură că nu omit nici un loc.
-Aici este locul unde s-a întâlnit pentru prima dată mama cu tatăl tău.
Auzind răspunsul îmi îndrept privirea spre ea, fixând-o.
- CE?
Un zâmbet îi străbate chipul.
-Se pare ca nu știai asta.
-De unde știi de mama și tata?
-Prin golf circulă tot felul de povești spune ea amuzându-se, ar fii fost păcat să nu le ascult.
-Termină! Cuvântul îmi ieși mai mult ca un mârâit, iar ea își ridică mainile în semn de ascultare.
-Ce sunt? Vocea mi se îmblânzise.
- Ești un hibrid, ceva ce s-a mai întâmplat doar odată în rândurile noastre. Ești ceva impur, dar cu toate acestea ai un destin și o putere ce depășesc tot ceea ce știam noi până acum.
- Ce vrei să spui?
-Vezi tu, Miriam, mama și tatăl tău au avut o lungă poveste de dragoste, și prin asta ai rezultat tu. Nimeni nu a știut de sarcină până în momentul în care a nascut, bunica a fost ucisă pe loc pentru că a ascuns asta și a luat parte la această rușine, iar mama a fost luată ca sclavă sexuală pentru o lungă perioadă. Din acele aventuri am rezultat eu, iar când Cei Mari au aflat că are încă un copil m-au luat de lângă ea, pentru a o face să sufere și mai mult. M-au dat în grija unei femei nebune, de la care am fugit când am fost suficient de mare. Când s-au plictisit de mama au alungat-o în una din temnițele palatului până avea să moară, dar puterea ei a fost mult mai mare decât se așteptau ei, a îndurat foametea, umilințele, torturile și multe altele, dar tot nu și-a dat duhul așa că au adormit-o, iar ea doarme și azi, într-un loc ferit, nimeni în afară de Cei Mari nu știu unde se află acel loc. Se spune că odată ce se va trezi, mânia ei va fii atat de mare încât îi va distruge pe toți și v-a lua tronul, care ar fii trebuit să îi revină ei de fapt după moartea bunicului...
-De unde știi toate astea?
-Știu, Miriam, pentru că am cercetat mult și pentru că am încercat să o salvez pe mama și să găsesc locul unde o țin captivă.
-Și?
-Și până la urmă am renunțat. În multe din legendele noastre se spunea despre fata Liriei, care avea o putere incredibilă dar care a murit înainte ca ea să fie capturată dar știam că nu este adevărat, știam că sunt doar niște aberații și de aceea am continuat să te caut și până la urmă te-am găsit. Picioare de om, chip de om, totul era de om, dacă te-aș fii văzut pe țărm nici nu mi-aș fii dat seama că ești tu, până în momentul în care mi-am dat. Când te-am găsit, ți-am simtit gustul, nu era de om, era de altceva. Te-am lăsat pe malul apei și toate trei ne-am dus la Nualla, iar ea a spus că vrea să te vadă. Erai atât de firavă și de nevinovată când i te-am dus încât a spus că sunt nebună și că nu are cum să fi tu aceea. Te-a examinat și în cele din urmă și-a dat seama că ceva este în neregulă cu tine. În momentul în care ai murit, și  speranțele noastre murisera odată cu tine. Acea lumină din ochii tăi, ce exprima viață s-a stins, în toți ani ăștia, în care am omorât oameni, nu mi-a fost milă de nimeni, dar când te-am văzut pe tine murind am simțit, am simțit un gol în inimă, ca și cum s-a dus o parte din mine. Niciodată nu mai simțise așa ceva și era ciudat. Când ai renăscut nu am știut ce sa cred. Aveai altă formă, altăprivire, furie, asta se citea în privirea ta, iar acum acea furie a fost înlocuită de ură, ce sper să se domonească în timp. Când te-am văzut respirând, am știut că ești sora mea și că totul avea să meargă din ce în ce mai bine. O lungă conversație cu Nualla a urmat, referitor la coada ta, dar în cele din urmă am găsit solutia si iată-te acum, ești una de-anoastră.
Rămăsesem fără cuvinte. Totul era prea mult încât nu puteam să asimileze tot, prea multe informații într-un timp atât de scurt, mă făceau să simt o durere la tâmple.
-Mi-ai spus de un regat, unde este?
-Peste câteva ore te voi duce în regat, dar trebuie să fii "invizibilă", nu trebuie să atragi atenția, nu trebuie să intri în conflict și nu trebuie să vorbești cu nici o persoană.
-Cu alte cuvinte, vrei sa fiu antisociala...
- Da, asta vreau. Pentru a o salva pe mama, trebuie să ne punem la punct un plan foarte complex, nu ne permitem să greșim și de aceea trebuie să fim atente la fiecare detaliu.
-În regat, sunt și masculi sau doar femele?
Un rânjet îi străbate chipul.
-Masculi și femele deopotrivă, ai să vezi, totul este aproape ca pe uscat.
- Ce este diferit, în afară de ceea ce este evident.
-Legile, sunt mult mai dure.
-De ce este rău ca o femeie din rasa voastră să se culce cu un bărbat uman sau invers?
-Aceasta este o poveste pe care ar fii mai bine să ți-o spună Nualla, acum, hai la ea, și vei afla raspunsul altor întrebări ce te bântuie.