O nouă lume o așteaptă pe Miriam, o fată de 18 ani. Până la această vârstă totul a fost normal, dar normalitatea va dispărea cu timpul făcând-o pe fată să își pună tot mai multe întrebări ce cu timpul își vor găsi raspuns. Un prim indiciu sunt siren...
Masa a fost una obișnuită, tata a gătit crab cu garnitură și sosul său secret. Am mâncat după care ne-am așezat în fața televizorului pentru a ne uita la un film, bineînțeles că pop-cornul nu putea să lipsească. Filmul ales de noi a fost unul de comedie și anume "The full monty". Pe tot parcursul filmului am râs și ne-am simțit bine dar timpul trecea și noi trebuia să ne băgăm la somn. I-am urat tatei "noapte bună" și m-am retras în camera mea. Geamul era încă deschis, aerul rece patrunzând și acum în camera mea. M-am uitat pe geam și am putut observa valurile mărețe ce apăreau pentru a încânta privitorul. Doar privindu-le simțeam cum mă liniștesc și mă ia somnul. Îmi plăcea atât de mult să adorm acompaniată de cântecul valurilor încât uneori adormeam în hamacul din fața casei, ceea ce nu era o idee chiar proastă ținând cont că nu era chiar atât de frig afară. Mă apropi de pat, iau o pernă pufoasă și o pătură puțin mai groasă și ies afară. Mi le aranjez în hamac cât să pot sta confortabil după care mă pun în el. Mă uit în sus și atunci văd cerul înstelat. Mii și mii de stele ce erau deasupra mea și mă făceau să îmi pun atât de multe întrebări. Acest peisaj, marea cu valurile ei, iar cerul cu stelele și luna, totul era în deplină armonie. Pretutindeni era o imagine de basm ce mă liniștea și îmi alunga temerile. Mă întorc pe o parte, iar briza mării făcea hamacul să se legene și să mă ajute să adorm mai repede. Mă simțeam în siguranță, mă simțeam că și cum sunt ocrotită de natură și așa voi rămâne mereu și cu o ultimă privire aruncată spre golf închid ochii și adorm.
¤¤¤
Cântec, un cântec mirific se auzea dinspre larg. Parcă hipnotizată, mă dau jos din hamac și încep să merg spre chemarea acelui cântec.
Eram vrăjită, vrăjită de acel ritm ce se completa perfect cu valurile. Valurile, mă apropiam de apă cu pași mici. Voiam să mă opresc dar nu puteam, trebuia să ajung la sursa cântecului, trebuia să simt cântecul cum îmi încălzea corpul și cum mă făcea să mă simt. Primul pas în apă. Era caldă, se simțea plăcut, voiam mai mult, voiam apa dar și cântecul. Un val mă lovește făcându-mă să cad, mă ridic stângaci și continui să merg. Acum apa îmi ajungea la burtă, iar cântecul se auzea mai tare. Mă uit în față, iar pe o rocă le văd. Trei femei ciudate mă priveau încă cântând.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă ademeneau spre ele, mă chemau, iar eu le priveam fix cu o oarecare teamă dar și curiozitate. Visasem astfel de creaturi feerice, dar nu credeam că voi întâlni vreodată astfel de ființe. Mă priveau fix în timp ce cântau. Una din ele sare în apă, pe stâncă rămânând doar două. Apa îmi ajungea până la gât. Nu știam să înot, simțeam cum apa mă strange, iar respirația mi se îngreuna. Cântecul se termină, iar eu mă opresc. Eram înlemnită, nu puteam să mă mișc, iar femeia ce sărise în apă, acum era lângă mine, la doar câțiva centimetri de mine. Nu puteam să scot nici un cuvânt, dar știam că ceva rău era pe cale să mi se întâmple. Femeia își lasă capul într-o parte după care și-l îndreaptă și îmi zâmbește. -Cum te cheamă? Vocea ei era tânără și bătrână în același timp. Se auzea asemenea unei melodii ce încă răsuna, fermecându-mă. -Miriam. Îi raspund cu vocea îngreunată. -Vino cu mine, Miriam, vino cu mine în regatul nostru unde poți să prosperi, unde poți să trăiești alături de noi. - Nu pot, cum să... cum să vin cu voi? Unde? Tata... -Șhh... îmi spune ea făcându-mă tac, vino cu noi, totul va fii bine. Îmi pune o mână la cap, iar cu cealaltă mă apucă de haine și mă trage sub apă instant. Mă trezesc, mă trezesc din magia cântecului, mă trezesc din hipnoză, mă trezesc din tot atunci când îmi dau seama că eram în pericol. O gură mică de aer, doar atât am apucat să iau, înainte ca acea creatură să mă tragă în adăncuri. La scurt timp, își făcuseră apariția și celelalte două, tragându-mă tot mai mult spre fundul apei. Acea înfățișare minunată se transformase în ceva hidos, cu dinți mari, piele solzoasă și un fel de pânze sau alge ce le ieseau din cozi. Aveau pielea rece, ca a unui cadavru și mă priveau de parcă eu aș fii putut să le opresc foamea ce le licărea în ochii de un alb strălucitor. Odată ajunse la o adâncime preferată de ele, femeia ce mă băgase sub apă mă mușcă de abdomen. Sângele apare instant, înroșind apa, iar eu deschid gura pentru a țipa dar sunetul nu apare, în schimb simțeam cum mă înec. Și celelalte două mă mușcă de braț și picior, iar eu din cauza durerii și a apei leșin.
¤¤
-Miriam!? Se aude o voce masculină în timp ce mă mișca brutal. Mă trezesc, tresărind și atunci îl văd pe Manu îngenuncheat lângă mine. -Manu? Spun eu cu o voce răgușită. -Sângerezi! - Ce? Manu îmi pune mâna pe abdomen și pe picior unde sângele curgea mai tare. - Ce s-a întâmplat? -Eu.... eu nu știu. Cum am ajuns aici? -Asta mă întrebam și eu. Mă ia în brațe și mă duce acasă, unde tata își bea cafeaua de dimineață. Când mă vede, lasă cana jos și se grăbește spre Manu. - Ce s-a întâmplat? Vocea acestuia era speriată. - Am găsit-o pe plajă inconștientă, iar sângele continuă să apară din unele locuri. - Ce făceai acolo, Miriam? - Nu știu tată, tot ce îmi amintesc este că am auzit un cântec ce venea dinspre golf, după care nimic, totul e în ceață. Îmi ating abdomenul, iar o durere îmi cuprinde corpul. -Lasă-mă să văd. Tata se apropie de mine și îmi examinează mușcăturile. -Ciudat, nici un pește nu ar fii putut să facă o astfel de mușcatură, o altfel de creatură te-a mutilat. -Creatură? -Trebuie să mergem la bătrâna Nan, ea cu siguranță va știi ce-i asta și cum putem să o tratăm. Îmi îngrijește mușcaturile după care pornim spre pădure.
