Două prietene : una dintre ele a refuzat să-și asculte inima, știe că a pierdut și tot vrea să caute un el, ALT EL cu care să-și vadă de viață pană cand o să plece din această lume, cealaltă nu a cunoscut vreodată pierderea unei persoane dragi( adic...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Te obosește munca la birou? mă întreabă cu o figură amuzată pe chip și se uită la mine de parcă urmează să leșin în orice moment.
Încerc să nu mă las măcinată de gandul că este mai mare decat mine cu cativa ani, prietena mea, DE FAPT SINGURA PRIETENĂ PE CARE O AM și că poate, a trăit mai multe pe propria piele decat mine:
-De ce am acceptat să fiu de acord cu tine?
-De ce nu? se joacă ea cu o suvită de par și văd că este bine în această perioadă. Cum să te abandonez eu? Cand ai ce ne trebuie și poti, te primesc ! Nu e vorba aici doar de tine. Ci de altii capabili. Avem nevoie de oameni ca tine în firmă.
-Mă întorc la mine în birou.
-Dacă te deranjează să stai cu laptopul în față, îți convenea munca fizică mai mult?
-Nu e amuzant.
-Nu ti-am sugerat să bei o cafea?
-Eu nu beau cafea. Nu îmi place.
-Eu beau, draga mea! Cand eram cu el, îmi făcea cafea. Încă îi simt gustul, parcă nu l-am pierdut.
Se întunecă la chip și pe măsură ce se întoarce în trecut, în momentele cand el era în viață și cand îi era aproape, încerc să o scot din transă:
-Am auzit că avem musafiri!
-Avem,da. nu mai zambeste acum. Poate îti place și ție de cineva. Sunt oameni cu bani, oameni cu neuroni în cap, dar tu nici măcar nu te uiti.
-Fiindcă nu vreau pe cineva.
-O să stai singură, ori nu vrei să pătesti ca mine? devine serioasă și mă tinteste cu privirea, dar nu o pot privi în ochi:
-El nu mai trăieste, nu am putut să fiu a lui cu adevărat( adică să ne căsătorim),dar asta nu înseamnă că vei avea aceeasi soartă.
-Cum să mă plimb cu unul prin fața ta, cand tu l-ai pierdut?
-Nu contează! Dacă simti că are ceva, nu-i da drumul! In ritmul ăsta, nu găsesti pe nimeni.
-Vorbesti de parcă, mai vrei să încerci.
-Sigur că vreau! se ridică și după ce aruncă o privire pe un document adus de secretară, se apropie de mine zambind :
-Eu nu am renunțat, caut pe altcineva .
-Dar nu a trecut mult.. . Amintirea lui? Dacă te vede acum?
-Dacă mă vede și m-a iubit, vrea să fiu fericită. Și eu stiu că singură nu pot.
-Fie. Îți urez baftă.
-De ce i-ai respecta tu amintirea, în locul meu? Eu am fost cu el, nu tu.
-Așa este, doar că mi se pare devreme!
-Ești încă tanară, te rog. Să te pregătesti pentru cină. Dacă nu pot să ajung, am încredere în tine.
-CINĂ? Adică, o să mănanc singură cu ei?
-O să fie o cină de afaceri.Nu te speria.
-Nu vreau să particip fără tine.
-Ba vei participa și eu voi încerca să vin.
Tună cu o voce fermă și tot ce pot să fac, este să mă las condusă de ea.
