9 - Amenințarea unei prezente

27 3 1
                                    


-Aici stai deci? mă întreabă și nu mă scapă din priviri, mă simt de parcă are o armă invizibilă la el : 

-NU MĂ MINTI PĂPUSICĂ? 

Stă langă mine și nu mai fug de acesta, nu prea am cum: 

-Nu te mint. Caută prin jur. AICI LOCUIESC. 

-Fie. Să spunem că te cred. Mi-e foame. Ce mancam? 

Stai. Adică el rămane? 

Mă uit o clipă spre acesta și văd că s-a făcut comod pe canapea. UNDE AM DORMIT CU AMICUL MEU. NU CĂ NU AM CURĂTAT DUPĂ: 

-E mai bine decat la hotel. Nu te superi,nu? 

Vrea să pună piciorul pe masă, dar îi dau peste picior fără să fiu calmă: 

-Acolo mănanc eu! 

Îi spun cu o privire tăioasă și mă trage de brat spre acesta. Mă izbesc de Leonard cand pic, dar nu vreau să stau langă el și vreau să mă întind pe canapea: 

-Și cine era? Domnisorul cu care te sărutai? 

-Îți pasă? îl întreb plină de nervi. NU CRED CĂ ARE LEGĂTURĂ CU PLANUL TĂU. 

-Nu are. Încerc să aflu ce fel de fată ești. 

-FATĂ? mă holbez uimită spre el. Nu prea seman cu fetele. 

-Oricum o să mă retrag.Am vrut să te enervez nitel. ATAT. 

-Pleci? 

-Doar nu stau cu tine. Nu prea te suport și nici tu. 

Ce bine. MĂ BUCUR. AMANDOI SIMTIM LA FEL. 

-Dar nu uita, mă vei informa pe mine. ȘI TE PORTI LA FIRMĂ DE PARCĂ NU S-A INTAMPLAT NIMIC. 

-Pot să fac pe dos cumva? Ești periculos, nu vreau să te supăr. 

-Da,sunt. îi simt mana pe picior din nou. Cat de periculos mă crezi? 

-Poti să nu mă mai atingi? O să fac așa cum doresti, dar nu-ti permit să-ti bati joc de trupul meu. 

-Ai dreptate. Nu știu de ce iti acord atata atentie oricum. NU TE PLAC. 

-Pai du-te și ocupă-te de problemele tale. 

Îi zic zambind și se uită de parcă vrea să-mi tragă una peste față: 

-Ai grijă cum imi vorbesti. Nu se știe cand izbucnesc. 

-Îmi cer scuze.

Spun de formă și mă ridic. Spre uimirea mea, nu sare pe mine: 

-Mi-e foame. Vreau să mănanc și eu inainte să plec. 

-O să văd ce am si aduc să mancam. 

-Mănanci tu cu mine? 

Mă întreabă surprins o clipă și îmi feresc privirea : 

-De ce nu? Și eu vreau să mănanc. 

-Ți-a plăcut ăla? Nu prea i-ai răspuns. 

-Nici ție nu ți-am răspuns. 

-Da,oare e cineva in inima ta, deja? ÎL CUNOSC? 

MĂ GANDESC LA EUSEBIU ȘI SIMT CĂ MĂ SUFOC. NU POT SĂ PERMIT SĂ ȘTIE DE EL VREODATĂ. NU O SĂ AFLE NICI DACĂ MĂ AMENINTĂ CĂ PIER, ORI DACĂ MĂ BATE: 

-Am un amic. Doar cu el am dormit. 

-Aha, a fost și primul. 

Nu pare interesat și mă bucur, am reusit să-l păcălesc: 

Știe oare inima?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum