Știe oare inima?

4 - Ieșim noi,păzea!

-Te-am văzut azi. Îmi spune ELVIRA pe un ton agasat și tresar cand o aud.

 M-a văzut, dar cu cine mai precis? 

-Erai cu Liviu. Nu stiam că te întelegi bine cu el. 

-Nu mă înteleg. îi răspund fără să o mint. Din contră, încerc să-l țin la distantă. 

-Cum faci și cu EUSEBIU? 

Mă iscodeste cu privirea și întind mana spre paharul cu vin. Înainte să beau o gură, mă apucă de brat cu o privire aprinsă : 

-Cara, nu trebuie să stai cu frica în suflet. Eu sunt singură acum, dar nu o să răman așa. 

-Nu stau doar că nu inteleg. Dacă l-ai iubit pe SEBASTIAN, cum să ieși cu altul? 

-Asta e ceea ce te deranjează? 

-Vreau doar să te înteleg. Nu suntem noi apropiate? 

-Suntem draga mea CARA. Doar că, nu am ce să explic. Nu vreau să mă gandesc la el, mi se rupe sufletul! Mi-e dor de ființa lui, mi-e dor crede-mă!Noaptea il visez. Dimineața îl strig, îl caut cu mana in pat. 

Tac din gură și o ascult, se pare că se deschide în fața mea: 

-Dacă nu l-am iubit, de ce fac așa? DE CE SPER SĂ APARĂ LA UȘĂ, SĂ MĂ CAUTE? DE CE ÎMI DORESC SĂ-L REVAD IN FIECARE ZI? Chiar dacă voi ieși cu altul, pe SEBASTIAN l-am iubit. 

Încheie pe un ton sec și tace la randul său din gură. 

Iau o gură de vin, în vreme ce isi taie linistită carnea și mă intreb dacă nu sunt nesimtită deja, am întrecut măsura: 

-Nu am vrut să te trag la răspundere. Eu te cred. 

-Dacă nu ies cu altul, o voi lua razna. mă  tinteste cu privirea și cand îi citesc disperarea din privire, mă cutremur: 

-TREBUIE SĂ FIU CU ALTUL, CA SĂ NU-MI PIERD MINTILE. NU VREAU SĂ ACCEPT CĂ A MURIT. DE ACEEA O SĂ MĂ ARUNC IN BRATELE CUI O SĂ APARĂ. 

-În fine, să vorbim despre mine. 

-Ce să vorbim? Nu vezi că tu fugi de ei? 

-Fug, pentru că nu mă caută ei. DE CE SĂ FAC EU PASUL? EI SUNT BĂRBATI, nu? Să lupte pentru atentia mea. 

-Mănancă și tu, se răceste mancarea. 

Îmi spune și bag în mine, la fel ca ea. Nu iesim noi mereu în oras, dar cand o facem ne simtim bine. Are nevoie de mine langă ea, poate doar pe mine mă mai are și eu la randul meu, depind de ea. Părintii mei s-au despartit, mama nu știu unde este in lume, doar tata a rămas . Doar că nu se ocupă de mine, el vrea doar să bea: 

-Sunt aici, scumpa mea CARA. Să nu uiti,da? 

Îi aud vocea blandă și zambesc atinsă de vorbele sale. Am cerut și altele, mai ales ELVIRA. NU SE POATE SĂTURA CU ATAT ȘI VREA SĂ STĂM AICI, PANĂ IN ZORI: 

-Trebuie să te previn CARA. În privinta unei persoane. 

-Cine? Iar LIVIU? Ti-am spus că nu am treabă cu el. 

-Unde ai fost cu el atunci? Ori s-a dat la tine? ORI TE-A ATINS? 

-Nici una, nici alta.Nu i-as permite. Doar la magazin am ajuns cu el. ATAT. 

-Crezi că am o problemă? îmi cere părerea cu o privire tristă. DACĂ NU AȘ SIMTI UN BĂRBAT LANGĂ MINE, SĂ CRED CĂ ESTE SEBASTIAN, M-AS PIERDE. NU AM UITAT FAȚA LUI DE LA SPITAL. MODUL ÎN CARE M-A PRIVIT. OCHII SĂI BLANZI .