Știe oare inima?

3 - Nu Liviu,nu e genul tău

Sunt în birou. A trebuit să mă trezesc mult mai devreme, ca să mă aranjez și să mănanc înainte să plec. Am ajuns înaintea altor persoane și am spus să moțai în birou dacă e, fără să mă vadă cineva . Mai am de citit pe laptop, de verificat documente doar că nu mai pot. Am vrut să iau o pauză: 

-Cine e LIVIU? 

Mă întreb și ridic din umeri. Mă uit spre geam, afară la cer și zambesc multumită: 

-Nu a fost rău pană la urmă. A trecut, nu?

Vreau să casc și fac ochii mari în clipa în care intră în birou ELVIRA: 

-Aici te ascunzi? Cum să nu mă astepti in biroul meu? 

-Încerc să nu adorm și să muncesc . 

Se apropie de mine, văd că nu are o problemă ca mine cu tocurile și că este imbrăcată la sacou: 

-Am vorbit cu Eusebiu. Mi-a spus că vor accepta, doar de dragul tău. Ai atras atentia. LE-A PLĂCUT DE TINE. 

-Serios? mă îndrept de spate și cand ii zic să ia loc , pe fotoliu, dă cu mana prin aer . Își trece mana prin păr, desi este aranjat și stă perfect  : 

-Am o ședintă. Ne vedem după. Ce spui, iesim azi în oras? Mancam ceva. 

-Vrei să te însotesc? 

-Vreau să iesi cu mine CARA! De ce te porti de parcă o să te atace cineva? Este un oras linistit, un oras în care fiecare  isi vede de treaba lui. 

-Nu sunt obișnuită. 

-Asta e scuza ta? 

-Nu este o scuză. 

-Stai toată ziua închisă în casă? La muncă și casă. ATAT? ASTA NUMESTI TU VIATĂ? 

-Ce are? Eu nu am un iubit, desi aș vrea. 

Asta dorea să spun fiindcă izbeste in  birou cu mana și mă sperie: 

-De aceea trebuie să te scot! O să vina și EUSEBIU DACĂ EȘTI DE ACORD. CE ZICI ? 

-EUSEBIU? mă schimb la chip și ea începe să radă cu fortă: 

-Da, dacă nu vrei, il refuz. Îl trimit la plimbare, doar că mă întelege și este un bărbat drăgut. 

-Îți place EUSEBIU? o întreb și cand mă aude, aproape că lesină de ras, de parcă trebuie să o amuz în fiecare zi: 

-Nu, Cara! Uneori mă întreb cat mă cunosti. Nu îmi place. Nu este de mine. E potrivit pentru tine insă. 

-Nu este. Nu e genul meu. 

-Tu ai un gen anume, CARA? EȘTI SIGURĂ? 

-O să vin, doar ca să încetezi să mă bati la cap! Poate găsesti pe cineva, pe care să-l cunosti. 

-Da, îl caut încă. Oare unde e ? 

Devine serioasă și înainte să o intreb dacă îi este dor de SEBASTIAN, CEL PE CARE L-AM PIERDUT CU TOTII, IESE DIN BIROU. 

Un alt bărbat ca SEBASTIAN, nu va mai găsi. Cred că o știe foarte bine. 

Vreau să mă întind, însă primesc un mesaj de la ea pană și pe laptop. Atat de mult vrea să mă scoată din casă: 

-O să ies, ti-am zis deja. 

Îmi prind fața în maini și vreau să mă uit pe geam. Mă ridic de la locul meu și cand să mă apropii de geam, cineva intră peste mine în birou: