Încă sunt în stare de soc!Am fugit de acolo, fără să mă las văzută de cineva în acea stare. LEONARD mi-a făcut așa ceva, LEONARD nu a ținut cont de faptul că m-a făcut să sufar!M-a rănit de parcă nu l-am ajutat cu nimic, de parcă sunt doar o carpă, pentru el:
-Îmi pare rău, EUSEBIU! zic eu cu mana la inimă și mă gandesc la acesta.Sigur se întreabă unde sunt, ce tot am. DACĂ MĂ VEDEA, SE PRINDEA ÎNTR-UN FINAL ȘI IESEA RĂU. A trebuit să plec.
Mă aflu pitită într-un colt, la tejghea, nu am cerut nimic de băut.Îmi vine să plang, mă simt oribil.Nici nu m-am spalat, mi-am aruncat doar hainele de pe mine cand am ajuns acasă, mi-am lăsat lucrurile de la birou și am fugit. Picioarele m-au condus aici, dar nici măcar aici nu sunt bine. Am crezut că LEONARD nu mi-ar face rău, dar după fapta aceasta, nu pot să mai fiu alaturi de el :
-O să plătesti și tu LEONARD. O să vezi tu.
Îmi șterg lacrimile de pe chip și mă lovesc de tejghea cu fruntea.Încă îl simt pe LEONARD în mine, în viața mea nu am trecut prin așa ceva! Nici măcar CAZIMIR nu s-a purtat cu mine atat de urat, nici măcar nu a fost tandru, LEONARD este o bestie :
-Eu nu pot să urăsc pe cineva, dar LEONARD mă și schimbă mai nou! ÎNCEP SĂ DEVIN CA EL?
Îmi ating chipul cu mainile, trebuie să am grijă să nu o iau razna și mă uit spre picioarele mele. Abia pot să mă mișc, abia pot să merg. De parcă nu era prea mult, pun pariu că s-a asigurat că lasă semne pe trupul meu, ca să le vadă EUSEBIU PE VIITOR:
-Nu pot să mai apar în fața lui EUSEBIU!
Îmi zic eu cuprinsă de rusine și încă sunt surprinsă de răutatea lui. A făcut asta doar ca să-i provoace suferintă lui EUSEBIU. Să nu fim noi doi împreună. DACĂ LEONARD SUFERĂ, TOATĂ LUMEA TREBUIE SĂ FIE NEFERICITĂ. Și de ce suferă LEONARD mă rog? Doar fiindcă e ceva între LIVIU și ELVIRA? Care este problema?
Încep eu să gandesc în sinea mea, sunt tot mai aproape de adevăr și privesc în jur panicată:
-PE ELVIRA O URASTE. DAR CU LIVIU? CE SĂ FIE ÎNTRE CEI DOI?
LEONARD A FĂCUT AȘA CEVA, DIN CAUZA LUI LIVIU?
Vreau să mă strecor spre ieșire, dar sunt abordată de cineva și cand îmi ridic privirea, CAZIMIR îmi zambeste fericit să mă vadă:
-CARA. Am crezut că nu o să mai apari.
-Cazimir! îi zic eu sinceră și cu acesta și fără să mai judec, îl iau în brate.Înainte să știe ce tot mă apucă, mă trage mai aproape cand unii de împing între acestia, se asigură că nu sunt lovită :
-Mai încolo nu se poate? Nu vedeti că loviti lumea?
Ridică el vocea spre acestia și ei se retrag. Cazimir mă atinge cu mana pe spate și mă agat de acesta, uit complet de faza din spital, uit că poate nici pe el nu trebuie să-l cred:
-Mă simt atat de rău CAZIMIR! Ajută-mă te rog.
Mă rog eu de acesta și după ce plecam, nu puteam discuta oricum în acel loc, ne plimbam împreună pe stradă:
-Cineva m-a avut cu forța.
Îi spun eu, îmi vine să plang din nou și CAZIMIR SE OPRESTE DIN MERS CAND MĂ AUDE. FĂRĂ SĂ ȘTIU CĂ PRIVIREA LUI DEVINE MAI BLANDĂ, se întoarce spre mine fioros:
-CINE SĂ FACĂ O AȘA FAPTĂ? CINE A FOST,CARA?
-Leonard. îi spun eu numele și aproape că pic din picioare. Mă sprijin DE CAZIMIR înainte să lesin și CAZIMIR mă strange la piept îngrijorat :
CITEȘTI
Știe oare inima?
RomanceDouă prietene : una dintre ele a refuzat să-și asculte inima, știe că a pierdut și tot vrea să caute un el, ALT EL cu care să-și vadă de viață pană cand o să plece din această lume, cealaltă nu a cunoscut vreodată pierderea unei persoane dragi( adic...
