LA LIVIU
Aștept să apară EUSEBIU, nu pot să atac doar eu, fără să am un sprijin alături.Leonard ne ajută fără să știe, umblă pe strazi întunecate singur și pare că suferă și el, habar nu am de ce mai precis. Am fost pe urmele lui pană acum și sunt în continuare, dar nu cheamă pe nimeni, nu sună pe nimeni ci stă sprijinit de un zid. În întuneric.Pe o stradă pustie. Vrea să fie pătruns de lăsarea noptii, să se lase pradă întunericului sau ce :
-Unde ești, EUSEBIU?
Stau pitit la distantă, pe o altă stradă, la colt. Normal că LEONARD NU mă vede, nici măcar nu se uită în directia mea. ARE MANA LA CAP. NU PLANGE. NU ZBIARĂ. DOAR STĂ.
Simt pe cineva langă mine și înainte să mă izbesc de perete, EUSEBIU îmi trage una peste ceafă:
-NU FACE ZGOMOT!
Îmi cere negru de manie la chip și îmi aruncă o mască în clipa următoare:
-ASCUNDE-TI FAȚA.
Îmi spune fără alte cuvinte, dar scump este la vorbă și văd că are ochii rosii.ÎNAINTE SĂ-L INTREB PE UNDE A FOST, SE ARATĂ DIN ASCUNZĂTOARE ȘI SE INDREAPTĂ SPRE LEONARD FĂRĂ SĂ-MI DAU SEAMA CE ARE DE GAND :
-RĂU FACI, RĂU PRIMESTI.
Îl aud cum bombăne de parcă vrea să i le zică lui și Leonard parcă simte ceva, fiindcă se uită în directia de unde APARE EUSEBIU:
-TU EȘTI, NU? AI VENIT ÎN SFARSIT! SĂ TE VEDEM, CAT DE BUN ESTI.
Face LEONARD o confuzie, nu știu la cine se referă, dar nu este EUSEBIU ACELA. ÎMI SPUN SĂ NU INTERVIN, DAR CAND EUSEBIU SARE PE LEONARD, CHIAR VREA SĂ SE BATĂ, MĂ ÎNTREB CE URMEAZĂ. PE MĂSURĂ CE SE FACE NOAPTE, PARCĂ TOTUL SCAPĂ DE SUB CONTROL.
TREBUIE SĂ MĂ BAG SI EU, NU POT SĂ-L LAS PE EUSEBIU SINGUR. II AUD CE ZGOMOTE FAC, II AUD PE AMANDOI CA DOUĂ FIARE ȘI TRAG AER ÎN PIEPT:
- EUSEBIU A LUAT-O RAZNA? DOAR NU ESTE SERIOS! UNDE A FOST? PE CINE A VAZUT?
Îmi fac eu aer cu mana, ca să nu plang, să nu apară lacrimile în ochi și aranjez masca. DUPĂ CE MĂ ASIGUR CĂ NU O SĂ-SI DEA seama cine sunt, mă arat la randul meu.
SCOT UN ȚIPĂT DE LUPTĂ, SĂ-MI ANUNT VENIREA ȘI ÎN FELUL ACESTA, ÎL ELIBERZ PE EUSEBIU. CARE ERA TRANTIT LA PĂMANT DE LEONARD.MĂ ARUNC PESTE LEONARD, ÎN CARCA LUI MAI PRECIS, DUPĂ CARE NE ROSTOGLIM IMPREUNĂ:
-ȚI-AI CHEMAT SI AJUTOARE, NU? DE CE NU AI VENIT SINGUR NEMERNICULE!
URLĂ LEONARD LA EUSEBIU, CARE A PIERDUT ÎNTRE TIMP ENERGIE ȘI ÎNAINTE SĂ VORBESC, ÎMI MODIFIC VOCEA. ORI CEL PUȚIN ÎNCERC :
- Taci din gură!
Urlu și eu spre acesta și mai apoi îl izbesc în față cu pumnul fără să mai am răbdare. S-A DUS CU LINISTEA MEA DE SUPRAFATĂ:
-Vin și eu.ÎNCĂ nu mi-a trecut.Mă doare.
Bombăne EUSEBIU ceva pe limba lui, în vreme ce-si recapătă fortele, dar eu aici mă lupt cu LEONARD . DE PARCĂ SUNTEM ÎNTR-O COMPETITIE ȘI URMEAZĂ SĂ LUAM UN PREMIU. DOAR UNUL DINTRE NOI:
-ALTĂ MATAHALĂ CA TINE, NU? DE UNDE APARETI VOI ÎN VIATA MEA ? CINE SUNTETI ?!
ÎNTREABĂ LEONARD, MĂ ÎNTREABĂ PE MINE ȘI RIDIC DIN UMERI. MĂ ABTIN ÎNAINTE SĂ RAD, OARE DE CINE SE TEME MĂRETUL ȘI NEÎNFRICATUL LEONARD. ÎNSĂ CUM LAS PASA JOS, EL PROFITĂ DE ASTA ȘI FĂRĂ SĂ STIU CAND, PRIMESC UN CAP ÎN GURĂ. MĂ ARUNCĂ DE PE ACESTA MAI NEBUN DECAT ÎNAINTE ȘI CAND SĂ-MI OFERE NISTE LOVITURI CU PICIOARELE, EUSEBIU REVINE MAI CRIZAT DECAT LEONARD:
CITEȘTI
Știe oare inima?
RomanceDouă prietene : una dintre ele a refuzat să-și asculte inima, știe că a pierdut și tot vrea să caute un el, ALT EL cu care să-și vadă de viață pană cand o să plece din această lume, cealaltă nu a cunoscut vreodată pierderea unei persoane dragi( adic...
