Știe oare inima?

18 - Ne dorim,deși suferim.. .

La LIVIU

Normal totul depinde de LIVIU acum, de mine repet în conditiile în care nu mi-a acordat nimeni atentie de parca urma să devin salvatorul lor( ceea ce încerc să fac în aceste clipe). De parcă nu e de ajuns că sunt stresat și că mă gandesc la faptul că era să o fac pe ELVIRA a mea, pe patul de spital cand încă nu este bine, LEONARD este și el prezent.

Nu că mă tem de acesta, doar că nu prea ne-am mai vorbit de atunci. EUSEBIU ESTE ÎN SPITAL, SPER SĂ FIE BINE ÎN CURAND. ELVIRA TOT ACOLO E. UNDE AM LĂSAT-O EU. ȘI CARA NU POATE SĂ TREACA PE LA MUNCĂ, A VRUT SĂ RĂMANĂ ACOLO MAI MULT. SE IMPARTE ÎNTRE ELVIRA ȘI EUSEBIU. A SUSȚINUT CĂ O SĂ FIE ALATURI DE AMANDOI. MĂ ÎNTREB CAT POATE UN OM, MAI ALES EA. ARE NEVOIE DE ODIHNĂ, DE SOMN ȘI DE MANCARE. Mă uit pe alt dosar în treacat, am de verificat și altele, iar LEONARD îmi aruncă o privire scurtă. Îmi țin mana la cap, trebuia să cumpar niste pastile. Pentru dureri de cap. SĂ IAU ȘI EU. Parcă dorea să mai stau cu ea, mă refer la CARA, ori avea ceva de zis.Încă mă întreb de ce mi-a zambit și mi-a cerut să plec, deși ochii ei păreau că doresc să o întreb ce este. Avea nevoie de un semnal din partea mea. 

-Liviule, te prind singur în final. 

Se postează Leonard langă biroul la care lucrez și mă uit spre acesta încruntat: 

-Liviu munceste, nu am timp de vorbă. 

-Văd, nu e în interesul meu să muncesti. TREBUIE SĂ MĂ ASIGUR CĂ AU PIERDERI ȘI CĂ RĂMAN ÎN URMĂ RĂU DE TOT. DECI ESTE IN CALEA MEA LIVIU. TREBUIE SĂ SCAP DE TINE. 

-Ai de gand să faci asta aici? îl întreb fără să mă cuprindă groaza, parcă m-am obisnuit cu aerul său de periculos . 

-Aș vrea, doar că nu e locul potrivit. ASTA DACĂ NU IESI CU MINE, SĂ VORBIM. 

-Crezi că voi iesi, după tot ce-am auzit din gura ta? 

-Crezi că poti fugi la nesfarsit? 

-Eu nu fug, ce repede uiti! DACĂ NU ERAM EU, ERAI LANGĂ EUSEBIU ACUM. SAU POATE MUREAI. 

-Nu te considera atat de important. CHIAR DACĂ NU ERAI TU, NU INTERVENEAI, NU CASTIGA ĂLA. MĂ RIDICAM EU. 

-Ești sigur că nu aveai capul sfaramat înainte să te ridici? 

Mă cert eu cu LEONARD, argumentez cu acesta fără să mă opresc și el se întunecă la chip, pe măsură ce  eu las crizele din mine să iasă afara : 

-Sunt în pericol și eu din cauza ta! Puțin iti pasă, nu? TIPUL ĂLA M-A AVERTIZAT. MI L-AM FĂCUT DUSMAN DOAR FIINDCĂ TE-AM SALVAT PE TINE! 

-Și ce vrei atunci? 

-Nu vreau nimic, poate doar să încetezi!Nu voi face vreo prostie în lipsa lor. Vreau să continuam cu treaba și să iasă bine. IAR TU, NU INCERCA NIMIC! O SĂ TE OPRESC. 

-Tu nu întelegi? mă întreabă serios, are pretentia să știu ce ii trece prin tărtăcuta aceea sau cum :

-Nu.Sunt mai greu de cap. 

-Nu, nu ești prost.AM VĂZUT PREA BINE CE PREFĂCUT ESTI. 

-Ai probleme cu personalitatea mea? zic fără să mă doara ce aud.NU EȘTI SINGURUL. TE POTI LUA DE MANĂ CU ELVIRA. AMANDOI MĂ DETESTATI. 

-Nu, din contră, mie îmi place. 

Stai, ce tocmai am auzit? 

Vreau să-mi arunc privirea pe dosar, dar îmi fură dosarul de sub nas și vrea să-l rupă în fața mea: 

-ORI IESI SĂ VORBIM, ORI ÎL RUP. FĂRĂ SĂ EZIT. TU ALEGI. 

-Tu chiar ești o problemă !