Știe oare inima?

12 - S-a terminat între noi

De cand l-am multumit cu reprezentatia mea ultima dată, Leonard imi oferă mai mult spatiu. Cand am iesit din casă, am dat cu privirea de el. Se pare că dorea să mă vadă și i-am spus că ies in oras. Doream să beau ceva, să uit de falsitatea mea, să uit că l-am rănit pe EUSEBIU.Încă ii aud vorbele în urechi, nu a vrut să creadă un cuvant din gura lui LEONARD. Pană în ultima clipă, a ținut la mine și nu s-a îndoit de mine. Dar acum plăteste pentru încrederea lui. Nu știu în ce stare este. Probabil iubita lui ii vindecă rănile. Nu a mai trecut pe la firmă și cu toate că lumea este supărată pe el, ELVIRA se străduieste să-i împace și să găseasca o scuză potrivită pentru a-i curăta imaginea cat de cat. 

Doar gandul că mă uraste, sau gandul că nu vrea să mă mai vadă în viata lui, mă roade in interior. Cum voi face față acestei dureri? Cum voi învăta să iubesc pe altul, ori să-i ofer altui barbat inima mea? 

Nu mai știu ce se petrece în sufletul meu, nu știu cand am zambit din suflet ultima oară. Am impresia că mă scufund în mocirlă și că nu mai pot să fiu trasă la suprafață. Degeaba mă zbat, strig dupa ajutor, nu mă aude nimeni. Sunt singură în asta și o să sfarșesc în cel mai cumplit mod : 

-O sticlă vă rog. 

Spun eu fără să mă uit la persoana din fața mea și oftez cu o privire îndurerată. Nici măcar ELVIREI nu i-am răspuns la mesaje, nu pot să tastez.Nu știu ce să-i zic. Probabil EUSEBIU i-a povestit cum am putut să mă port, cu el. CAT DE FALSĂ AM FOST. CAT DE NEMERNICĂ AM PUTUT SĂ FIU. Elvira vrea să fiu alături de ea în ciuda a tot, însă eu simt că așa nu mai pot : 

-Nu este tare. Doriti să fie tare cumva? 

-Nu, e bună așa. Multumesc. 

Plătesc eu și trag paharul mai aproape. Nu prea imi vine să beau, cred că o să vomit după ce plec de aici, însă măcar o clipă mă chinui să uit de faptele mele: 

-Îmi pare rău. 

Simt lacrimile în ochi și dau pe gat continutul, fără să o iau încet. Tipul care m-a servit se uită spre mine uluit, dar este nevoit să se ocupe și de alte cereri. 

Arunc o privire spre telefon. Am vrut să dau foc rochiei pe care am purtat-o atunci, dar nu am reusit. De tocuri am scăpat oricum, am vrut să le arunc pe geam, dar era să nimeresc un vecin fără să vreau și m-am oprit la timp cand s-a uitat urat spre mine: 

-Nici măcar nu am fost intimi, nici măcar nu ne-am sărutat, dar simt această durere. 

Vreau să mă izbesc în piept cu mana, dar cand sunt prinsă de cineva de brat, tresar și mă uit speriată în dreapta mea: 

-Tu mereu bei? Altceva nu poti să faci? 

Se uită Cazimir spre mine și fac ochii mari. Îi cer să nu plece, să-mi fie alături în aceste clipe grele și pune mana pe sticla mea: 

-Nu mai bea. Ești o fată. NU BARBAT. 

Gustă și el, că doar nu se poate abtine și trag aer în piept: 

-AM INDEPĂRTAT DE LANGĂ MINE PERSOANA DRAGĂ. I-AM RĂNIT SUFLETUL. 

-Dragă spui? lasă el sticla alaturi, departe de mine puțin și dau din cap. Ne privim în ochi, probabil se sperie de mutra mea și rade amuzat: 

-Dacă este dragă doar pentru tine și tu nu ii esti dragă, NU MERITĂ.

E prima dată cand rade. OARE DE CE? Îl ascult, poate se pricepe să ofere sfaturi și mă tinteste cu privirea: 

-Însă de ce ai făcut asta? Pari o persoana bună.

-Nu vreau să spun de ce. AM FOST NEVOITĂ SĂ O FAC.