Știe oare inima?

20 - O noapte cu tine

De ce trebuie să fie întalnirea seara? Dacă era dupa mine, o puneam undeva la pranz, ori poate înainte să se facă noapte afară.Mă mai linisteste gandul că EUSEBIU este cu mine, ba chiar amandoi suntem în mașină, a vrut el să conducă și nu a acceptat să fim adusi de sofer. Mă gandesc la prima dată cand l-am văzut, la modul în care s-a purtat cu mine și încerc să nu am emotii: 

-Ești pregătită,CARA? 

Mă întreabă cand opreste la semafor și se întoarce spre mine cu fața.Mă simt de parcă ne întalnim doar noi, de parcă este noaptea noastra și nu o putem rata.Încerc să nu mă las vrăjită de ochii lui, să nu mă las ispitită de buzele lui, să nu sar pe acesta in masină: 

-Îmi doresc să vorbesc și eu. Să iasă mai bine ca ultima dată. 

-E în regulă.Mie mi-a plăcut de tine și atunci. 

Zambeste EUSEBIU spre mine și mă opresc din respirat ! Oare, m-a plăcut de cand ne-am văzut? Oare a fost atras de mine, de atunci?Mă risc în următorea secundă și îmi las mana delicat pe bratul său încordat, ii simt muschii fără să fiu pregătită pentru intensitatea momentelor cu el: 

-Nu ți-am zis incă.Vreau să afli,EUSEBIU. 

-E atat de important? mă întreabă pe un ton cald .Avem timp după. Suntem nevoiti să ne gandim la muncă. ACUM. 

Ești sigur că nu vrei și tu să auzi? 

Iar își pune masca, dar am un sentiment că își doreste si el. SENTIMENTELE MELE, FAPTUL CĂ VREAU SĂ AFLI, SĂ AUZI CĂ TE IUBESC, OARE CAND O SĂ FIE MOMENTUL? 

-În plus, să stabilim ceva.Nu e nevoie să-mi vorbesti mereu politicos. 

-Cum să nu? înghit în sec și mă uit in altă parte. Sunteti mai mare decat mine. 

-Dar nu sunt cu zeci de ani,CARA. Poti să-mi zici pe nume, cand suntem singuri,de exemplu acum. 

Îi simt privirea ațintită asupra mea și nu mă uit direct la acesta.Îmi scanez rochia cu privirea, nu este scurtă, dar tot mi se văd picioarele. Nu am un machiaj strident, nici măcar nu prefer genul acela. M-am dat cu ruj rosu, e o culoare plăcută și mi-am făcut părul cum m-am priceput, glumesc. Am fost la cineva priceput. De parcă știe ce am în minte, Eusebiu se întinde spre mine și mă atinge cu mana pe chip: 

-O să le furi privirile.Nu știu cat pot să fiu de calm, ori cat m-as putea abtine. Nu vreau să se uite la tine. 

Îmi șopteste pe un ton ferm și mă întorc spre EUSEBIU cu fața. La cum se uită spre mine, ar dori să mă sărute, dar s-ar murdări din cauza rujului meu și m-ar lăsa fără ruj pe buze, așa că nu poate pe moment: 

-Vreau să ne plimbam după, amandoi. 

-Ce relatie avem? îl întreb pe un ton timid. 

-Ești cu mine, CARA.Vrei să știe toti? O să fac eu anuntul. ÎN SEARA ASTA. 

-Nu,te rog, nu.E mai bine să afle maine. SĂ NU STRICĂM ÎNTALNIREA. 

-NU VREAU SĂ SE DEA LA TINE ĂIA, CARA. NU VREAU să se uite la iubita mea. 

-Și data trecută, s-au uitat.Nu ai ce să le faci. 

-Ba da,pot să le fac multe, CARA. ATUNCI NU ERAI CU MINE, ORICUM NU MI-A PLĂCUT PRIVIREA LOR VREODATĂ. AR TREBUI SĂ AFLE TOTI CU CARE NE VEDEM, CĂ NU EȘTI SINGURĂ. CA SĂ CAUTE ÎN ALTĂ PARTE, NU LA TINE. 

-O să le spun eu atunci. îi zambesc și trag aer în piept, îmi este cald. Eusebiu zambeste la randul lui, ba chiar începe să radă și deschide geamul pentru mine: