Știe oare inima?

2 - Uite și cina

M-am pregătit așa cum a cerut Elvira, port  rochia oferită de ea pentru aceste momente, sunt și machiată deși nu-mi place și toate sunt in zadar, pentru că o să fiu singură. Nu poate să fie aici, alături de mine, dar m-a rugat să o țin la curent cu tot ce se discută . 

Mi-a scris prin mesaj, că o să fie alături de mine și că nu mă lasă singurică, nu cu adevărat. Ce vrea să însemne oare? 

Încă stau și astept în fața restaurantului, nu am intrat fiindcă a insistat ea : 

-Pe cine aștept, nu știu. 

Mă uit scurt la picioarele mele, dacă nu mă rănesc in seara asta cu tocurile, sunt pricepută: 

-Să intru sau nu? 

Îmi țin paltonul pe mine, ca să nu-mi fie frig și trag aer în piept. Vreau să mă întorc într-un final cu spatele, dar aud o masină cum opreste în apropiere. Îmi spun să nu mă uit, insă cand pasii unei persoane se îndreaptă spre mine, mă trece un fior: 

-Sunteti domnisoara Cara? 

Mă întreabă o voce, plăcută la auz, imi vorbeste cu respect și mă uit speriată la barbatul care și-a făcut aparitia: 

-Da, eu sunt. Dumnevoastră cine sunteti? 

Întreb timidă și el se prezintă cu un zambet larg pe chip, binevoitor: 

-Sunt Eusebiu, probabil ati auzit de mine, îmi pare bine să vă cunosc! 

Întinde bratul spre mine și cand dau mana cu acesta, aprinsă la față își lipeste buzele de mana mea, privindu-mă cu interes : 

-Nu am intrat fără dumnevoastră. Mă bucur că sunteti aici. Am .. . nevoie de cineva. 

-Vă înteleg. Aveti un nume frumos, nu prea îl întalnesti în ziua de azi. 

-Multumesc frumos, la fel pot să spun despre numele dumnevoastră! 

-Intrăm? Desigur, dacă îmi permiteti să vă conduc așa cum se cuvine. 

Îmi cere să-l țin de brat și cand îmi apropii mana de bratul său, tremur o clipă : 

-Este în regulă. Trebuie să furăm toată atentia. AȘA CUM VREA ELVIRA. 

-Îmi pare rău, v-am spus că nu mă pricep. 

-Sunt eu aici. Nu-ti face griji,CARA. 

Îmi spune din senin pe nume și zambesc spre acesta, fără să vreau. Eusebiu se luminează la chip, se pare că ne intelegem de minune și după ce intrăm împreună, suntem îndrumati spre masa respectivă.

În afară de EUSEBIU, nu pot spune că au fost persoane care să merite, să-mi atragă atentia. Eusebiu a vorbit mai mult, știa ce să întrebe și cum. În clipa în care mi-au cerut părerea, am crezut că mă sufoc și am reusit să bolborosesc pe limba mea ceva. DESI NU PREA AM VORBIT CU EI, SUNT SIGURĂ CĂ LE-A PLĂCUT DE MINE. MAI ALES CĂ MĂ PRIVEAU INSISTENT. Am fost linistită în schimb, deoarece EUSEBIU era acolo, langă mine. 

După ce am terminat, am iesit însotită de domnul Eusebiu și am vrut să-mi chem un taxi, dar a insistat să merg împreună cu acesta: 

-Vă las eu. Unde doriti să ajungeti. 

-Nu vreau să vă deranjez. 

Îmi feresc privirea și zambeste încă o dată, la fel de rabdator: 

-Se poate? mă întreabă pe un ton pasnic .Sunt la dispozitia ta, în seara asta. 

Serios? 

Ce am făcut să merit un barbat ca tine?