Știe oare inima?

5 -Sunt fricoasă

Am ajuns cu bine, fără să am parte de alt incident și să fiu luată pe sus de tipi cu motocicletă. M-am trantit în pat, după ce m-am spălat de data asta, i-am trimis un mesaj ELVIREI care nu mi-a răspuns, dar cred că o să-l vadă și m-am culcat. 

Este o nouă zi, în care stau în birou cu mancare adusă de acasă și mă pregătesc să pap: 

-Eu nu pot să muncesc, dacă nu mănanc. 

Îmi spun cu ochii mari și fericită, dar cand să servesc niste pui cu furculita, aud un ciocănit în ușă: 

-Cine este? E IMPORTANT? 

Pitesc puiul la timp,în bolul pe care l-am adus și le las pe un scăunel din apropiere, care nu se vede. Dau cu mult parfum în încăpere și cand persoana intră, mă găseste cocoțată pe birou, cu parfumul în mană: 

-Ce sexy arati. 

Îmi spune Liviu și aproape că pic pe partea cealaltă: 

-E vreo zi specială, cumva? 

Închide el usa amuzat și zambesc jenată: 

-Nu. Doar că nu am adus un spray de cameră. 

Mă sterg la gură cu un servetel, imi sterg rujul de fapt și Liviu se opreste în fața mea : 

-Ieri, fiindcă nu m-ai refuzat și ai venit cu mine, am vrut să-ti multumesc. 

Ne privim în ochi, tot pe birou am rămas, deci ajung la chipul său. Faptul că ne vedem atat de bine de aproape, nu prea îmi place și vreau să cobor, însă Liviu mă trage spre acesta : 

-Întai îmi răspunzi.Se poate? 

Îmi cere precum un bărbat, Elvira avea dreptate și trag aer în piept : 

-Pentru nimic, nu am făcut ceva special. Doar suntem colegi, nu? 

-Cum altele mă evită și tu nu, pentru mine contează. 

-Nu am de ce să te evit, dar pot să fiu directă cu tine. 

-Directă spui? rade el aproape de mine și se uită spre mine intens: 

-De acord. Vreau să te aud. DEJA IMI PLACE RELATIA NOASTRĂ. 

-Nu mă mai atinge fără să-ti dau voie. 

Îi zic fără să am chef de glume și se dă un pas înapoi, în secunda următoare: 

-Am înteles, nu trebuie să te uiti așa. 

-Dacă te controlezi puțin, o să fim amici. DACĂ NU, UȘA E PENTRU TINE. 

-Amici? repeta Liviu după mine bucuros. Îmi convine si asta. 

-Poti să iei loc, ori să pleci. 

-Trebuie să plec,te văd mai încolo. 

Îmi spune de parcă ne întalnim cumva și după ce iese, îmi duc mana la inimă șocată : 

-M-a speriat. Ce imprevizibil e. Nici eu nu stau decent, totusi. 

După ce mă dau de pe birou, arunc o privire spre fusta mea care s-a ridicat intre timp: 

-Nu e scurtă, dar acum abia o pot aranja! 

Mă cert eu singură și cand apare o altă colegă, o aprob cand vorbeste cu mine, fără să ascult: 

-Vă cheamă domnul Eusebiu. A spus că trebuie să discutati ceva important. 

-Da, vin. 

-Acum însă. INSISTĂ. DUPĂ ESTE OCUPAT.