AȘ VREA SĂ POT IUBI DIN NOU

CAPITOLUL 17

Iacob

Mă trezesc și observ că Vivi doarme pe pieptul meu . Ea este ultima piesă care mai face parte din jocul de puzzle al trecutului meu. Dar nu vreau să renunț și la ea, cum spuneam și aseară, este și va fi un pansament bun. Rânjesc de unul singur pentru că-mi aduc aminte de primul ei climax, of , atât de profund și câtă fericire i-a adus pe chip. Îmi dau seama că și ea avea nevoie de așa ceva la fel de mult ca și mine.

Nu prea m-a interesat soarta ei până acum dar o voi ajuta de acum încolo pentru că din ce mi-a spus aseară nu cred că a avut o copilărie prea roz și plină de unicorni așa cum au avut alte fetițe. Da, spun fetiță pentru că pe lângă mine ea chiar este o fetiță; aseară m-am simțit de parcă m-aș fi culcat cu o minoră: vinovat dar total satisfăcut. Și mândru...

O sărut dulce pe frunte și îi iau încet capul de pe umărul meu apoi îl pun pe pernă. Strâmbă nasul și se întoarce cu spatele la mine.

Mă dau jos din pat zâmbind și, după ce fac un duș, mă îndrept spre bucătărie să fac micul dejun sau prânzul mai bine- zis pentru că este deja ora 13:00.

Hotărăsc să fac câte o omletă cu brânză și șuncă, preferata mea. Pun de cafea și dau drumul la muzică. În boxe se aude melodia "Creioane colorate"-Feli.

"Mă întreb cum reușești să citești prin mine....ai apărut și mi-ai luminat privirea....când mă pierd și plâng din lucruri mici...tu ești acolo să mă ridici...

Cu tine pot fi eu...altceva nu-mi doresc ....doar atât, îți mulțumesc!"

Doamne, ce e cu melodia asta de a început așa dintr-o dată? Spune atât de multe despre șoricel. Doamne, acum îmi dau seama, ea chiar vede în mine. Ieri, când plângeam m-a luat pur și simplu în brațe și doar a fost lângă mine, m-a înțeles și m-a alinat fără să mă judece. Fata asta ar trebui să se facă psiholog pentru că se pricepe mult mai bine la așa ceva decât psihologul meu actual. Și chiar e frumoasă...chiar e frumoasă...dar e micuță, e atât de micuță. Vedem, vedem , vedem.

Ușa de la intrare se deschide și Diana apare în prag.

-Iubitule, la apartament nu este apă caldă și am venit să fac un duș la tine, facem împreună?, întreabă ea direct intrând ca la ea acasă.

-Doamne, Diana! În primul rând va trebui să îmi dai cheia pentru că nu mai poți intra aici ca la tine acasă, ai casa ta, ce naiba?

-Și în al doilea rând?, întreabă ea amuzată.

-Nu fac duș cu tine și nici tu nu poți face duș aici pentru că sunt cu cineva, înțelegi? Acum poți să pleci., îi arăt ușa.

-Dar cât de repede m-ai înlocuit..., se preface ea afectată deși eu știu că nu e.

-Îmi continui viața , Diana, afurisita asta de viață, ce mai vrei de la mine?

-Nimic, dragule, calmează-te!

În bucătărie apare și Vivi care poartă tricoul meu și se freacă somnoroasă la ochi.

-Vaaai, Iacob?! Cu secretara? Nu mai existau femei?! Observ că au început să te atragă copilele, Delia ..douăzeci și doi, asta...asta e majoră măcar, pentru că sincer nu pare?

- Vrei să plec?, mă întreabă Vivi.

-Nu, iubire, nu vreau să pleci. Vreau doar să-mi spui dacă ești de acord să facă Diana un duș aici , susține că la ea în apartament nu este apă caldă.

-Poftim?! Îi ceri permisiunea ei să fac duș în casa mea?

-Nu mai este casa ta, a fost casa ta acum trei ani, acum ai părăsit-o. Gata! Orice s-a mai întâmplat între noi în ultimele luni s-a terminat, a fost o greșeală. O greșeală a mea... să cred că m-ai putea iubi pentru ceea ce sunt, pentru sufetul meu. Tu te-ai întors doar pentru că sunt un bărbat influent acum, influent și plin de bani, recunoaște.