AȘ VREA SĂ POT IUBI DIN NOU

CAPITOLUL 3

Iacob

Deschide ușa și mă întâmpină cu un zâmbet frumos însoțit de gropița din obraz care o face să arate atât de dulce. Poartă o pereche de pantaloni scurți și un tricou mulat pe corp iar părul îl are prins într-un coc neglijent în vârful capului. Din nou simplă, nu s-a chinuit ore întregi să stea în fața oglinzii ca să mă impresioneze și, cu toate acestea este atât de frumoasă și atrăgătoare.

-Hei, bună! Intră, te rog!

-Bună!

Intru în apartament, ea se ridică pe vârfuri și îmi dă o sărutare scurtă pe obrazul stâng . Gestul ei mă face să mă simt ca un adolescent la prima întâlnire. Îmi dreg glasul ducându-mi la gură mâna strânsă în pumn.

-Uite, îți poți lăsa geaca acolo, îmi spune și îmi arată un dulap de pe perete.

O ascult, mă descalț și intrăm în living.

-Vrei să bei ceva?

-Nu știu, ce îmi oferi?

-Păi, doar suc, alcool nu am dar, dacă vrei, pot merge jos să cumpăr.

-Nu, nu-i nevoie. Am adus eu o sticlă de vin roșu...nu știam ce-ți place așa că am luat ce-mi place mie, zâmbesc eu.

-Eu nu beau alcool, mă face să-mi pierd mințile. Am băut o singură dată mai mult decât era necesar și mi-a fost atât de rău încât mi-am promis mie că nu mai pun gura pe el., râde și îmi face cu ochiul.

-Atunci voi bea doar eu.

-În regulă, îți aduc imediat un pahar.

-Nu, nu acum...la masă, bine?

-Bine., îmi răspunde fâstâcită și își frământă palmele de zor. Ăăă...ai emoții?

-Emoții?, întreb eu arcuindu-mi o sprânceană.

-Legate de lecția din seara asta, știi tu, te voi învață să faci cartofi prăjiți., râde ea.

-Aaa, nu , nu am emoții. Sunt sigur că vei fi o profesoară minunată și indulgentă.

-Vedem, poate da sau poate nu., rânjește ea . Vedem dacă iei examenul sau nu.

Provocarea ei este atât de ...sexy. Amuzantă dar sexy. Totul la ea este amuzant și sexy, ea este așa.

-Ne apucăm?

-Sigur, după tine.

Mergem în bucătărie amândoi și ea îmi dă un bol cu patru cartofi, mari, deja spălați dar necurățați .

-Am crezut că vom face din aceia congelați., zic eu privind încurcat bolul. Mă pui să curăț cartofi?

-Păi, da, trebuie să înveți tot procesul, domnule Stoica. Este proiectul tău și îl începi de la bază apoi continui până când acesta este bine structurat și solid, gata pentru a intra în posesia proprietarului, adică în gura mea., îmi spune serioasă.

Domnule Stoica? Bine structurat și solid? Să intre în gura ei? Doamne-Dumnezeule, puștoaica asta m-a dezarmat complet și m-a făcut să o vreau ca un nebun. Pun pariu că nici măcar nu și-a dat seama ce efect vor avea aceste cuvinte asupra mea . Înghit în sec și hotărăsc să nu spun nimic așa că înhaț un cuțit și încep să curăț cartofii. Oftez dar nu pentru că mă deranjează să fac asta ci pentru că nu mă gândesc decât la gura ei, fir-ar să fie! A transformat o simplă cină într-o joacă de-a arhitecții atât de incitantă.

-Cred că m-am răzgândit, aș vrea totuși un pahar de vin înainte de masă., spun eu cu vocea un pic gâtuită.

-Sigur.