CAPITOLUL 29

131 16 0
                                    

Alice

A venit toamna și am început cursurile de arhitectură. Îmi place și mă descurc bine datorită faptului că am crescut lângă tata, adică eram prezentă la întâlnirile lui cu clienții, la discuțiile cu alți arhitecți...Mai târziu, când eram la liceu, îl ajutam la finisarea schițelor mai simple...Deh, munca de ucenic și de copil cu un singur părinte.

Tata este atât de mândru de mine și mi-a propus să lucrez cu el de-adevăratelea. Mă va forma și îmi va dezvălui toate tainele acestei meserii. Nu voi lucra mult pentru că programul de la facultate nu mă lasă dar voi merge des la firmă și-l voi ajuta cu schițele, voi participa la petreceri și la întâlniri de-ale arhitecților, la întâlniri cu potențiali clienți și la orice mă poate ajuta să cuceresc acest domeniu. Va fi un an perfect.

Acum sunt majoră iar ziua de naștere mi-am petrecut-o fără Andre, care a plecat deja în Anglia și se pare că s-a integrat, a cunoscut deja o fată foarte drăguță. Știu tot despre el pentru că vorbim aproape zilnic și mi-a arătat o poză cu ea. Sunt atât de fericită pentru el!

***

-Alice, mâine seară sunt invitat la o petrecere, va fi întâlnirea anuală a arhitecților din acest oraș. Va merge și Alexia cu mine dar mi-ar plăcea foarte mult dacă m-ai însoți și tu.

Alexia e prietena tatălui meu. Mă înțeleg bine cu ea, nu locuiește cu noi, nu-l acaparează pe tata și, mai ales, nu încearcă să ia locul mamei în viața mea. Suntem prietene.

-Normal că vin, de-abia aștept. Și sunt sigură că nu mă voi plictisi dacă vine și prietena ta., îi fac eu cu ochiul.

-Ce vrei să spui, șoricel? Eu te plictisesc?, râde cu gura până la urechi.

-Uneori., mă strâmb eu și el râde și mai tare.

Îmi place când râde. Am un tată minunat, a fost lângă mine de când m-am născut, am avut tot ce mi-am dorit, mai ales iubire părintească chiar dacă este un bărbat foarte ocupat.

Niciodată nu i-am simțit lipsa, s-a descurcat foarte bine chiar și în rolul de " mamă". Pot vorbi cu el despre orice. Of, aș fi vrut să-mi fi cunoscut mama, îmi vorbește mereu despre ea și îmi pot da seama cât a iubit-o.

Sincer, mi-ar plăcea foarte mult dacă aș întâlni și eu un bărbat care să mă iubească așa cum a iubit-o el pe mama.

-Bine, tată, dacă nu mai ai nevoie de mine azi, m-aș duce acasă. Sunt cam amețită, nu știu de ce nu mai pot să mă odihnesc atât de bine. Poate în seara asta voi reuși să dorm .

-Da, șoricel, mergi acasă. Ajung și eu în câteva ore.

Îl sărut pe obraz și apoi ies din birou. După ce închid ușa, mă răsucesc rapid și dau să pornesc spre zona de lifturi dar mă izbesc puternic de ceva tare , mă dezechilibrez și aterizez fix în fund.

-Scuze, îmi pare rău, ești bine?

Mă uit în sus și rămân cu gura căscată. Cel de care m-am izbit este un bărbat extrem de elegant și de frumos. Înalt, cu părul șaten, scurt în părți, iar bretonul este mai lung și îi cade în șuvițe pe frunte. Ochii, ochii sunt răpitori de frumoși. Gri și cu gene lungi. Poartă un costum albastru și cămașă neagră descheiată la primii doi nasturi. Cu o mișcare elegantă îmi întinde mâna.

-Ești bine?, mă întreabă din nou în timp ce mă trage și mă readuce pe picioare.

-Mda, cred că sunt bine dar m-ai speriat îngrozitor de tare. Pentru câteva secunde n-am știut de ce m-am izbit, am crezut că e un perete.

AȘ VREA SĂ POT IUBI DIN NOUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum