AȘ VREA SĂ POT IUBI DIN NOU

CAPITOLUL 13

Raul

-Bună dimineața., spun în timp ce intru în bucătărie.

-Bună dimineață, somnorosule!, îmi răspunde iubita mea iar părinții ei îmi zâmbesc. Mama ne-a făcut clătite.

-Minunat! Mulțumim frumos!

Mă așez pe scaunul de lângă Delia și ea îmi pune în față o cană cu cafea.

-Cum ai dormit?, mă întreabă mama ei.

-Ca un bebeluș., zâmbesc eu. Cred că mi-a făcut bine plimbarea de aseară în aer liber.

-Cred și eu, în Constanța la voi e o poluare... Aveți totuși noroc că aveți marea și vă mai protejează., spune tatăl ei.

Părinții ei mă privesc încântați și se pare că le place de mine. Mă bucură tare mult pentru că și eu îi plac.

-Eram curioși să știm mai multe despre tine, aseară nu am apucat să vorbim prea mult.

-Mama, lasă-l să se trezească mai bine și o să vă spună, nu-l lua atât de repede.

-E în regulă, peștișor, nu mă deranjează., zâmbesc eu. M-am născut în Constanța, am treizeci și doi de ani, mama mea, din păcate, a murit acum trei ani, tata s-a recăsătorit și acum locuiește în Germania. Nu ne vedem prea des, cam o dată pe an dar vorbim destul de mult la telefon. Bun, ce să va mai spun, sunt arhitect de zece ani și mă ocup chiar și de construcția clădirilor, nu numai de desenele în sine. Acum vă pot spune că sunt cel mai fericit bărbat din lume pentru că am întâlnit-o de fiica dumneavoastră care m-a învățat ce este iubirea și pe care o iubesc foarte mult., zâmbesc eu și îi strâng mâna Deliei care zâmbește cald.

Mă uit la părinții ei care mai au puțin și plâng amândoi. De la ei a moștenit ea latura sensibilă și plângăcioasă.

-Și când vă căsătoriți?, întreabă tatăl ei.

-Nu am vorbit încă despre căsătorie dar sper că în curând., mustăcesc eu către Delia care s-a înroșit toată.

Probabil crede că părinții ei mă presează să o iau de nevastă dar ea nu știe că eu asta îmi doresc cel mai mult. Doar că nu i-am spus, încă, pentru că am zis să o iau încet. Nu știu dacă este pregătită.

După micul dejun ieșim pe terasa căsuței lor modeste și ne terminăm cafelele acolo, în leagăn, privind munții care se ridică falnici în fața noastră.

***

Raul

Așteptăm la rând să luăm bilete pentru telescaun.

Când ajungem în față, Delia este îmbrățișată strâns de un bărbat înalt, brunet și destul de drăguț. Hm, mă cuprinde o senzație de gelozie. O văd pe ea că se schimbă brusc la față ca și cum ar deranja-o ceva.

După ce scapă din îmbrățișarea lui se uită la mine speriată.

-Este totul în regulă?, o întreb și o prind încet de talie.

-Da, el este fostul meu iubit, Rareș, este salvamontist.

-Deci tu ești imbecilul care și-a bătut joc de ea?, întreb eu direct și simt cum începe să-mi fiarbă sângele în vene.

-Tu cine dracu' ești?, mă întreabă el măsurându-mă din cap până în picioare.

-Este logodnicul meu și te rog să nu faci vreo scenă pentru că nu am de gând să te mai suport., spune Delia și se pune între noi doi pentru că deja ne aruncăm priviri ucigătoare.