AȘ VREA SĂ POT IUBI DIN NOU

CAPITOLUL 18

Vivi

Doamne, nu-mi vine să cred cât de frumoasă poate să fie lumea subacvatică cu care am făcut azi cunoștință. Nu mi-am imaginat niciodată că ar putea fi atât de frumoasă.

Iacob, care mi-a observat încântarea , mi-a promis că în curând mă va duce într-o vacanță și acolo vom explora poate chiar un ocean și mai frumos, vom vedea corali și broaște țestoase sau chiar și rechini. UAU! Cred că tocmai mi-a trezit în mine o nouă pasiune.

Suntem în clubul de pe plajă de o oră iar prietenii mei sunt foarte încântați de el. Spre surprinderea mea și el este foarte relaxat și încântat de prezența lor.

Știu că el nu simte pentru mine ceea ce simt eu pentru el dar privirea lui, felul în care și-a schimbat , brusc, atitudinea față de mine, îmi dau speranțe. Cine știe? Poate chiar vom ajunge să construim castelul lui împreună iar eu aș putea să rămân acolo. Nu m-ar deranja nici măcar dacă m-ar închide într-un turn și m-ar ține ferecată. Sunt dependentă de el iar pentru mine nu mai există niciun alt bărbat. El este lumea mea dar nu-i voi spune, asta trebuie să știu doar eu și nimeni altcineva.

-Mai vrei un gin?, mă întreabă în timp ce își așază relaxat o palmă peste șoldul meu.

Atingerea lui mă arde și fără să fiu capabilă să spun altceva, dau aprobator din cap. Zâmbește, mă sărută pe frunte și pleacă spre bar.

Aida, prietena mea cea mai bună, mă prinde de umeri.

-Vic, de când îl cunoști pe Iacob, nu mi-ai vorbit niciodată despre el. Ce este între voi?, mă bombardează ea cu întrebări.

-Este șeful meu și nu este nimic între noi. Trece printr-o perioadă mai dificilă și m-am gândit să-l scot un pic din ale lui...de asta l-am invitat azi aici.

-Nu cred, privirile voastre îmi spun altceva dar în fine...ai grijă. N-aș vrea să fii rănită. Ai grijă să nu fie însurat, pare destul de matur și...

-Aida, este însurat dar va divorța în curând, de asta spuneam că are probleme...

-Of, știam eu. Ești sigură că va divorța? Trebuie să ai grijă...

-Nu e nimic între noi și da, va divorța, sunt sigură...oricum, suntem buni prieteni și atât.

-Câți ani are?

-Păi...treizeci și cinci.

-Hm, este mult mai mare decât tine...nu? Adică nu te deranjează asta?

-Ce nu înțelegi? Nu este nimic între noi ..și de ce m-ar deranja că are treișcinci? îi fac șmecherește cu ochiul. Doar nu-i moș., râd eu.

-Nu, nu e, dar față de tine este mult mai matur...sunt sigură că el vrea altceva de la viață în schimb tu, tu mai ai mult de copilărit.

-O să copilăresc alături de el, o să mă crească., râd eu în continuare. Bine, asta dacă va fi ceva , vreodată, între noi.

-Bine, cum zici tu. Eu îți cer doar să fii atentă și să nu te implici prea mult.

Oh, dacă ar ști ea cât sunt de implicată și că aș fi în stare să fac orice pentru el. Dacă ar ști că am acceptat o relație cu beneficii de dragul lui. Nu , nu trebuie să știe nimeni asta.

Aida pleacă de lângă mine iar brațele lui Iacob mă înconjoară din spate, fluturându-mi prin față paharul de gin. Mustăcesc, îl iau și mă răsucesc spre el.

-Mersi, ești așa de drăguț., îi fac cu ochiul și iau o gură de gin.

-Nu sunt mereu drăguț şi tu, mai bine ca oricine știi asta, uneori sunt un demon care te face să te simți ultimul om...