AȘ VREA SĂ POT IUBI DIN NOU

CAPITOLUL 12

Raul

Am fost mai întâi la apartamentul ei să își ia niște haine pentru mâine , a hrănit peștii și acum suntem deja la mine acasă. Aș vrea să vorbesc cu ea despre problema cu apartamentele noastre separate. Vreau să se mute cu mine, nu mai vreau să dorm fără ea. Dar nu azi vom discuta, acum trebuie să fac pe supăratul iar ea trebuie să se străduiască să mă împace. Nu că n-aș fi supărat, sunt , dar și înțeleg ce a îndemnat-o să recurgă la gestul ei, ba pe undeva, în adâncul sufletului, sunt măgulit. Oricum nu o să o cert pentru că o văd cum tremură toată și își frământă mâinile într-una. Știe și singură că a făcut o greșeală colosală și nu mai e cazul să o fac să se simtă și mai prost.

-Vrei să fac ceva de mâncare, ți-e foame?, mă întreabă ea.

-Nu., îi răspund scurt.

-Of, ești încă supărat pe mine?

-Normal că sunt, doar ți-am spus asta în lift. Trebuie să te gândești la o modalitate prin care să mă împaci.

-Hm, cred că știu una., zâmbește și se apropie deja de mine.

Se ridică pe vârfuri și se agață de umerii mei. Vrea să mă sărute dar faptul că și-a dat jos sandalele n-o ajută deloc. Nu ajunge la buzele mele iar eu rămân neclintit, refuz să mă aplec spre ea și mă fac că nu înțeleg ce dorește să facă. Oftează dar apoi zâmbește. Sunt tare curios ce gând îi trece prin căpșorul ăla frumos.

-Vrei să stăm jos?

-Nu ., spun hotărât.

-Te rog!, se pisicește ea.

-Bine, dacă mă rogi atât de frumos..., zâmbesc eu cu un colț al gurii arătându-i una dintre gropițe după care știu că e înnebunită.

Mă așez pe canapea și ea vine și se așază în genunchi. Îmi depărtează picioarele și se apropie de corpul meu. Începe să-mi descheie nasturii cămășii și mustăcește. După ce o dă jos începe să-mi sărute pieptul și coboară , tot coboară până ajunge la abdomen. Acolo face cercuri cu limba .Inima mea începe să bată pasul pe loc. Mă uit fascinat la ea și, când își ridică privirea spre a mea, dau nedumerit din cap, să înțeleagă cât de supărat sunt. Felul în care mă sărută , felul în care mă face să trăiesc clipa, străduindu-se să mă împace, amestecul de dragoste și disperare din ochii ei e atât de minunat încât nu pot să descriu în cuvinte. Inima mea e gata să explodeze iar eu deja nu mai pot să-mi controlez respirația. Nimeni, absolut nimeni, nu m-a mai făcut să simt ce simt acum.

-Încă sunt supărat ., reușesc eu să scot trei cuvinte.

-Am înțeles, să văd ce mai pot face pentru tine, domnule Dima!, rânjește ea.

Domnule Dima? Oh, nu, vrea să mă omoare, o să mor aici dacă mai continuă și nu o ating.

Îmi descheie nasturii blugilor și își pune delicat degetele în betelia lor. Îi trage în jos și îmi ridic un pic bazinul să o ajut . Îi scoate și îi aruncă pe undeva prin cameră, ce mai contează unde. Se ridică în picioare, se apleacă peste corpul meu și se sprijină în spătarul canapelei punând câte o mână în fiecare parte a capului meu. Mă sărută delicat pe buze, pe maxilar și când în sfârșit mă decid să o prind de talie se ridică brusc. Zâmbește larg. Își scoate rochița în cel mai sexy mod, încet, chinuitor de încet și eu simt deja că nu mai pot dar mă chinui să rezist.

Mă încalecă apoi ca pe o motocicletă și își pune palmele pe pieptul meu . Își înclină capul astfel încât tot părul îi vine în partea dreaptă. Doamne, ce i-aș băga mâna în păr acum. E doar în lenjeria intimă și se fâțâie pe mine iar eu sunt deja tare ca piatra. Cedez și îmi pun o mână pe mijlocul ei, lipind-o de pieptul meu. Îmi aplec capul în valea sânilor și trasez linii cu limba. M-a adus în pragul în care sunt pe cale să-mi pierd mințile. O vreau atât de mult. Îi scot un sân din cupa sutienului și încep să-l sug. Geme și își plimbă mâinile prin părul meu scurt și ciufulit.