Frați vitregi (boyxboy)

4

Rănește-mă cum poți mai bine, deoarece singura persoană din lume care m-a distrus și mai este în stare să o facă ești tu. Ai reușit să mă distrugi cum poți tu mai bine, făcându-mi sufletul scrum pentru mulți ani înainte.

(...)

Îi simt corpul greu, încă pe jumătate adormit, în timp ce intru în casă. Mă simțeam neputincios în momentul acesta și tot ce mi-aș fi dorit să fac, este să mă culc, deoarece nu cred că aveam forțe pentru altceva. Nasul meu era într-o stare groaznică, deoarece Gabriela a insistat să o urmez la spital și așa m-am ales cu ditamai bandajul pe nas. Mă rog, acum trebuia să trec prin chinul de a respira pe gură până se va rezolva tot. Ar fi fost de preferat și un certificat pentru absențe în timpul de refacere, dar cică nu este atât de grav și pot frecventa cursurile în continuare. Dă-i dracu, oricum azi nu pot merge că deja am pierdut primele ore și eram mort de somn, ar fi fost irelevant să mă duc acolo deja. Nu prea pot zice că am avut o noapte foarte pașnică, însă cel puțin acum eram cu blonda într-o relație oficială. Nu era cine știe ce, dar m-a secat suficient de energie.

I-am spus fetei că astăzi voi fi ocupat, astfel că puteam sta în liniște toata ziua, fără prea multe bătăi de cap. Mi-am îndeplinit scopul, nu mai era necesar să umblu după ea și eu în momentul acesta chiar nu aveam atât de mult chef de firea ei enervantă. Poate să stea singură acasă, nu mă interesează chiar atât de mult în momentul acesta. Apreciez că m-a dus la spital și tot pachetul, deși nu vedeam atât de necesară vizita, am mai avut nasul rupt până la urmă, însă nu a fost atât de rău încât să se îngrijoreze degeaba. Cel puțin în momentul de față aveam o scuză plauzibilă pentru ai mei de ce nu m-am dus astăzi la ore, însă, din păcate, nu aveam nici una pentru motivul de ce am lipsit toată noaptea. Cred că nu îmi rămânea de ales, o să mă omoare.

Mă descalț și casc adormit, dorindu-mi doar să ajung în camera mea cât se poate de repede. Deja presimt că voi dormi și lenevi întreaga zi. Mintea-mi era în ceață și mă simțeam atât de ostenit, încât nu eram sigur dacă aș fi fost în stare chiar și mâine să mă duc la ore. Doar nu o duceam atât de prost cu notele, nu cred că m-ar fi afectat îngrozitor plus că nici nu prea intenționez să dau ochii cu Hector, deoarece tipul ăla deja probabil îmi plănuia înmormântarea în cei mai minuțioși pași. Da, recunosc, un pic îmi era frică, dar speram să nu mă prindă singur și cred că o să supraviețuiesc. Totuși, visul meu doar de a mă prăbuși în pat imediat este rapid distrus în momentul în care o văd pe mama furioasă apropiindu-se cu pași rapizi de mine. Nu era chiar de bine, se pare, după expresia feței ei, deși știam de la început că nu îi va plăcea situația. Se poziționează în fața mea, încrucișându-și brațele la piept și aruncându-mi cea mai urâtă privirea de care era în stare. Ouch, era grav. Probabil aștepta explicații, dar tresare în momentul în care îmi vede fața. Ce frumos de surprinzător am ajuns în ultimul timp.

—Xavier Dominick Donovan, ai uitat ca mai trebuie să vii și pe acasă noaptea și ce dracu ai pe față? Pune întrebările pe un ton frustrat și se încruntă nemulțumită, răsuflând greoi.

Înghit în sec, trecându-mi degetele prin păr jenat, deoarece nu prea aveam habar cum să leg cuvintele și ce să îi spun mai exact. Nu prea știu la ce fel de răspuns se aștepta, deoarece sincer să fiu, chiar îmi era rușine să îi spun că am fost cu o fată toată noaptea. La ce se aștepta totuși din partea mea? Nu am fost vreodată un sfânt prea mare, sunt om, fac și eu după cum mă taie capul. Nu cred că era deja necesar să aibă așteptări mari din partea mea, mai mult va ajunge decepționată.