Frați vitregi (boyxboy)

13

Învață-mă să te urăsc.

(...)

Am reușit iarăși cu succes să îl evit într-un, sincer să fiu, nu prea subit mod pe Damian câteva zile, asta până mamei i-s-a părut o idee complet genială să luăm cina în familie. Atât de genială era ideea, încât o uram cu tot sufletul meu. Fuseseră zile când luasem cina în familie și înainte să fi venit brunetul, însă de când a apărut, spre norocul meu mama era mult prea ocupată și cel mai des fiecare mânca singur sau deja cu prietenii. Deja uitasem de apucăturile mamei cu a ne aduna pe toți împreună, de parcă o să fim vreodată în stare să fim o familie unită, dar ghinionul meu că mama nu ne-a lăsat pe o perioadă foarte lungă să uităm, deoarece uită-te acum la noi. Din păcate, nu mă aflam în poziția de a refuza, deoarece m-a luat pe mine gura înainte să îi spun că o să mă plictisesc de moarte acasă pentru că nu aveam unde să plec și ea logic n-a ezitat de două ori. Păi s-a folosit de ocazie si acum nu mă plictisesc de moarte, doar sufăr, pentru că pe lângă o cină extrem de jalnică, mama m-a pus alături de Damian. Oricât de lungă e masa, fix lângă el a găsit loc.

Atmosfera era încordată, atât de multă tensiune era în aer încât eram în stare să o tai cu cuțitul efectiv și nu mint. Nici mâncarea nu îmi era pe plac, având în vedere că era ceva vegan pe gustul mamei. Încerca în ultimul timp să adapteze un stil cică mai sănătos de viață, deși o văzusem de câteva ori mâncând fast-food, deci pot presupune că nu prea reușește. Nu am de gând să îi spun că am văzut-o cum calcă strâmb, până la urmă era treaba ei și nu voiam să pun mai multă presiune asupra ei degeaba, însă la cât mă călca pe coada și cum făcea cele mai iritante lucruri pentru mine în ultimul timp, parcă aș vrea să face ceva malefic și să spun la toți.

—Și, Damian, ce ai de gând să faci în viitor? Întreabă mama curioasă și îl fixă cu interes cu privirea.

Desigur, subiectul se rotea doar în jurul prețiosului de brunet, deoarece doar trebuie să știe întreaga lume ce a făcut scumpul meu de frățior în fiecare secundă petrecută în ce țară a mai fost. Nici nu mai înțeleg de ce am fost chemat aici, am menționat că nu îmi este foame, însă totuși a insistat de parcă nu mai exista ziua de mâine. Este enervant, pe bune, eu cu Damian sau despre el nu am chef să discut, astfel că sunt complet paralel cu discuția și simt că fierb aici ușor de nervi. Până și brunetul pare deja ușor iritat de această conversație, iar asta deja este evident, însă se pare că cei doi părinți nu pot observa cât este de ipocrită tema de conversație.

—Ăah, păi deoarece fac cursuri online la universitate, am primit deja câteva oferte de muncă. Îmi mai rămâne să mă uit peste ele și să văd ce accept deja, deoarece am nevoie de ani de experiență. Totuși mai doresc să stau puțin pe acasă, nu se știe când voi mai avea șansa de a reveni, murmură puțin încordat și își trece furculița prin farfurie, nu prea având un apetit foarte generos nici el.

Deși nu părea prea entuziasmat nici bărbatul de discuție, mama și tatăl meu vitreg păreau efectiv fascinați, deși pe lângă mine care nu o duce chiar atât de rău la școală, însă nici foarte bine, cred că se vede de cine sunt ei mai mândri. Mă rog, nu mă simt foarte afectat de faptul că nu primesc atât de multă atenție și lingușeală din partea a lor mei, deoarece cred că este ușor cam penibil și jenant. Îmi place poziția de „la-dracu-Xavier”, însă de asemenea mi-ar plăcea și mai mult dacă aș reuși să mă expediez de la masă direct în cameră. Nu am chef de aceste subiecte complet banale și plictisitoare.

—Și cu limba cum o mai duci? Ai reușit să o înveți bine? Am înțeles că germana este o limbă destul de dificilă, spune tatăl bărbatului pe un ton serios și își aranjează ochelarii pe nas.