Frați vitregi (boyxboy)

36

De m-aș împărți în jumătate, partea stângă ar fi a ta

deoarece acolo este inima.

(...)

POV. Xavier

Vacanța de iarnă s-a terminat mult mai rapid decât m-am așteptat, astfel că am revenit la școală – o adevărată tortură. Pe parcursul acestor 2 săptămâni de vacanță, am reușit chiar să discut si sa mă apropii mai mult de brunet, făcându-mă astfel și mai confuz de situația din jurul meu.

Trebuia neapărat să văd care este situația dintre mine și Gabriela, deoarece acum sunt confuz cât și despre relația dintre mine și Matthew, dar concomitent cât despre relația dintre mine și blondă... Nu voiam să o rănesc pe fată, dar nici pe el, eram mai mult debusolat și mi-aș fi dorit să fiu în stare să mă împart în două încât să nu mai fie atât de greu de ales. Nu suport sa rănesc pe cineva și mă urăsc pentru acest fapt.

Când mă apropii de banca mea, observ frapat că Milena stătea cu mine în bancă, iarăși, ceea ce însemna categoric ca relația cu oricine o are Kane a rănit-o. Mă simțeam prost pentru ea, știam că îi este greu, mai ales că din aer șatenul si-a găsit pe cineva, iar ea nici nu a reușit să îi spună adevărul. Probabil îi pare rău, nici nu am habar, dar acum era concentrată în ecranul telefonului, nelăsând nici o expresie pe chipul ei.

Nu am mai vorbit cu ea despre tema asta, probabil amândoi o evitam prin mesaje sau apeluri, dar acum în realitate îmi imaginez că îi este dificil. Știu că știa. Nu știu cum se simte, dar totuși ea a spus că își dorește să nu îl mai placă... astfel că poate este mai bine în așa mod.

—Bună dimineața, cum te simți? O întreb reticent și afișez un zâmbet scurt pe buze, în timp ce mă așez pe scaunul meu, urmărind-o cu privirea.

Își ridică bărbia și schiță un zâmbet discret.

—Obosită, sinceră să fiu. În această vacanță am fost obosită până peste cap de toate pregătirile de sărbători și restul, chicotește încordată și își trece degetele prin păr.

—La fel, mama voia fiecare detaliu perfect și ne-a făcut cap pătrat, oftez si îmi umezesc buzele cu vârful limbii.

—Oh, sărăcuții de voi doi, îmi imaginez că pentru Damian a fost mai greu, fiind prima dată după mult timp terorizat.

Afișez un zâmbet discret pe buze. Avea dreptate, Damian mi-s-a plâns de câteva ori ca este totul mult prea dificil și nu prea pe placul lui. Mi-s-a părut amuzant – eu eram deja obișnuit de faptul că mama era extremă, dar pentru brunet acest lucru este unul nou. În ultimul timp chiar m-am apropiat enorm de bărbat, deși nu era ca și când a fost ceva între noi. Din fericire, el îmi oferea suficient spațiu personal și nu se atingea de mine decât dacă nu știa că sunt complet confortabil cu acest lucru. Deși eu nu eram chiar atât de sensibil și eram în stare–

Și nici nu îl înțeleg pe Kane, fix când voia să îmi facă cunoștință cu iubita sa, s-a răzgândit! Halal.

—Serios, stau singur iarăși singur în bancă? Sunt chiar a treia roată din prietenia asta? Se plânge Kane când se apropie de banca noastră, privindu-și mohorât scaunul gol.

—Stai cu iubita ta, îi răspund degajat în timp ce îmi rodeam capacul de la pix plictisit.

—Știi câți microbi are capacul ăla? Pune întrebarea bruneta privindu-mă plictisită.