Frați vitregi (boyxboy)

27

Și pentru că doar tu reușești să îmi faci inima să bată cu atâta putere.

(...)

Stăteam în pat, în timp ce priveam tavanul pierdut în gânduri. Este probabil 7 dimineața, dacă nu 8, nu mai am habar, însă este categoric ca nu am somn. Învălmășeala de gânduri haotice din mintea mea nu îmi mai dădeau pace și deși nu eram nici pe departe o persoană matinală, uită-te acum la mine, trezit atât de dimineață. Și asta doar din cauza unui sărut.

Simțeam doar un gol în stomac de fiecare dată când gândul îmi zbura iarăși spre această temă și tot ce voiam în momentul acesta era doar să realizez ce se întâmplă. Nu voiam să trag concluzii, însă totuși simțeam că este vorba despre ceva și mă simțeam atât de confuz deoarece nu aveam habar. Niciodată Nu am observat nimic diferit, însă poate doar eu nu eram suficient de atent...

Fugisem ieri. Îmi bătea inima cu o putere de simțeam că mai avea puțin și ieșea din piept, iar corpul îmi tremura ușor. Credeam ca mai am nevoie de puțin timp pentru a clarifica lucrurile, dar chiar și după ore de gândit, eram probabil mai în ceață decât la început. La dracu, Matthew, deși știam de la început că îmi vei da lumea peste cap, tot sunt surprins acum că tu chiar ai făcut-o. Și doar chipul tău în mintea mea îmi trezește palpitații.

După ce am fugit, tu nu ai mai apărut. Poate ai stat în camera ta, poate ai plecat, nu am habar. Cumva poate era mai bine, deoarece mă simțeam de parcă am trădat-o pe Gabriela prin ceea ce am făcut. Am coborât scările cu o viteză, în timp ce țineam materialul tricoului în palma mea strâns. Am aruncat haina pe mine, deși mintea nu îmi era absolut deloc la ceea ce se întâmpla în jurul meu. Doar scena care se derula în fața ochilor mei de parcă m-ar fi ajutat într-un mod măcar. Și nici nu m-aș mira dacă aș fi fost roșu din cap până-n picioare.

Și poate prima dată am putut să ajung toate aceste gânduri cu scuza ca poate era atmosfera de vină, poate faptul că eram beat a dramatizat lucrurile mai mult decât erau cu adevărat, poate eram mult prea obosiți... însă acum nici o scuză nu mai este posibilă. Iar eu eram mult prea confuz de cum să reacționez. Mai multe presupuneri care nici nu erau prea okay se formaseră în mintea mea, însă încercam cu greu să le alunge. Eu eram persoana despre care tu vorbeai că îți place? Nu vreau să cred asta, Matthew, dar nu mai știu ce să cred. Tot acesta este și motivul de ce ai putut renunța atunci la mine?

Nu te-am mai văzut. Gabriela a plecat cu acel zâmbet până la urechi, în timp ce chipul ei radia de bucurie. Era al naibii de fericită, îmi spusese atât de multe despre mama, despre cât de mult o apreciază și era entuziasmată că a avut șansa să o cunoască. După ce mi-a povestit fiecare moment al serii din nou în parte, s-a întors spre mine și cu o expresie serioasă a adăugat ca vrea să mă întâlnesc și eu cu părinții ei. I-am zâmbit scurt, am dat pozitiv din cap, deși nu prea eram doar ochi și urechi la ea, am sărutat-o scurt pe frunte și i-am urat noapte bună. După s-a urcat în taxi si a plecat, însă eu nu am mai rămas să îmi bat capul de ea. Mă gândeam că după ce a plecat, poate te văd. Dar nu am mai avut curajul să intru în camera ta și să te întreb ce se întâmplă. Cred ca am mai avut nevoie de timp să reflect asupra situației. Nu știu de cât de mult timp, dar cred că eram mult prea luat în surprindere.

Îmi trec degetele păr, dând la o parte câteva șuvițe încurcate de pe frunte. Îmi caut cu palma, fără să mă uit, o pernă ca sa mi-o arunc sub cap, dar când nu găsesc nici una, mă ridic in fund. Erau aruncate pe jos, probabil în încercarea mea de a închide măcar un ochi. Reiese că am înșelat-o pe Gabriela? Nu știu dacă se pune, dar chiar nu aș vrea să fiu un nesimțit atât de mare. Aici nu juca un rol prea mare simțul vinei pe cât juca cel al confuziei, deoarece întâi de toate mi-aș fi dorit extrem să aflu de ce.