Frați vitregi (boyxboy)

21

N/A: uneori si eu mă uimesc singura, 2 capitole intr o zi mamă

(...)

Prieteni, da?

(...)

După ce am revenit din oraș, mă simțeam puțin mai calm, deoarece chiar am reușit să clarific situația dintre mine și Milena. A fost o discuție foarte calmă, spre surprinderea mea și chiar destul de pozitivă, de parcă această mica ceartă nici nu a existat între noi. Chiar mă bucur, deoarece nu îmi doresc deloc să fiu certat cu ea și i-am dus lipsa pe această perioadă în care nu am discutat deloc. O cunosc pe Milena deja de câțiva ani, iar ea chiar îl știa până și pe Matthew înainte să plece. Deși acum 4 ani, nu prea îi ofeream atenție, deoarece eram cam mofturos la prieteni, însă după ce a plecat brunetul, am început să vorbesc cu ea tot mai des și am realizat ce fel de persoană mișto este cu adevărat. A ajuns precum o soră pentru mine și faptul că ne-am certat doar pentru că eu sunt orb și nu observ când greșesc, era deja penibil și îmi oferea o impresie constantă de vinovăție. Tot ea mi-a luat geaca din club, astfel că nu am pierdut-o și sunt recunoscător.

Cât despre Gabriela... chiar am încercat, dar după ce a auzit că s-a întâmplat ceva și am fost nevoit să plec de urgență fără să o anunț, nici nu a mai dorit să discute cu mine. Se pare ca nu totul merge la fel de bine peste tot, dar deja trebuie să ne obișnuim și cu eșecuri. Mi-a țipat încă câteva propoziții ca cel puțin un mesaj ar fi fost folositor, deoarece s-a simțit precum un complet nimic datorită indiferenței mele, dar deja eram mult prea obosit încât să îi mai ascult crizele. Am înțeles frustrarea ei și sunt complet convins că în situația dată sunt un ipocrit, dar pur și simplu nu am fost în stare să găsesc o scuza suficient de plauzibilă, astfel că doar am renunțat. Nu puteam să îi spun adevărul, deoarece nu prea intenționam să afle încă cineva de escapada de la poliție. O să discut cu ea luni, nu mă mai complic. Am nevoie și eu de o pauză pentru a îmi aranja gândurile și cuvintele plus că ea are nevoie de ceva spațiu liber.

Mi-am adus aminte de banii pe care trebuia să îi returnez brunetului atunci când eram la cafenea cu Milena. Faptul că am uitat de ei era complet tipic pentru mine. Trebuia să îi întorc dimineață dar m-am luat cu situația dintre mine și Milena încât am uitat complet și nici pentru o secundă nu mi-a venit ideea aceasta. Plus faptul că bărbatul se comporta mult prea bine cu mine, indiferent de ce a fost în această dimineață intre noi doi, încât totul a fost uitat mult prea rapid. Acum îmi era deja frică ca el să nu se supere pentru că am "întârziat", deși știu suficient de bine că brunetul nu este genul.

Mama mi-a spus că Matthew este în camera sa, lucrează la temele de la universitate. Ultima dată când am intrat în camera sa, nu a decurs atât de bine, dar de data aceasta am decis să mă revanșez. I-am luat înghețată, deoarece știam că înainte asta era favorita sa. Nu știu ce i-aș mai fi putut lua, deoarece înainte citea foarte mult, iar acum abia îl mai văd cu cartea in mana. Nu mai știu dacă s-a schimbat, dar voiam sa încerc ceea ce pot mai bun, iar dacă greșesc, atunci tocmai am șansa de a mă îndrepta.

Nu știu de ce, dar aveam speranțe mari. Chiar am decis să mă reîntorc la jucat volei de luni, deoarece mă simțeam mult mai bine și cred că aveam șanse să joc la fel cum o făceam acum un an. Această pauză mi-a prins destul de bine.

Bat la ușă, dar mai mult doar de fațadă, deoarece deschid ușa imediat. De data aceasta, tot la birou stătea, însă era la pieptul gol, în timp ce se sprijinea în coate deasupra laptopului. Își frământa părul cu degetele, privind monitorul precum un obsedat. Se pare ca temele sale erau destul de grele dacă se chinuia atât de mult la ele. Acum chiar îmi pare rău pentru ultimul proiect stricat, deoarece poate i-am stricat notele, deși nu l-am întrebat despre asta.