Frați vitregi (boyxboy)

Epilog

N/A: not me writing at 12 cand am de trezit a doua zi la 9 ca am programare la medic 

(...)

Deoarece am încercat să te urăsc, dar atunci când nu am fost în stare să o fac... mi-a mai rămas doar să te iubesc. Iar de asta am fost în stare.

(...)

Dacă mă uit acum în urmă, mai exact acum 3 luni – realizez stupefiat cât de multă dreptate a avut Matthew atunci când îmi spunea acele cuvinte cu care încerca să mă calmeze. Timpul chiar a trecut rapid, dar nici în măsura în care voiam. Surprinzător, niciodată nu te poți aștepta la câte se poate întâmpla în 3 luni. Era zile care treceau al naibii de repede – nici nu realizam cum zilele de examen se apropiau cu o viteză înfiorătoare. Învățam două ore pe zi, mă duceam la ore, petreceam timp cu tata sau cu Kane și Milena. Abia seara vorbeam cu Matthew, dar era un sentiment reconfortant să îi aud vocea înainte să mă pun la somn. Era o rutină deja, dar nu una de care să te obosești, ci una chiar suficient de calmă și liniștită – pe placul meu. Iar în așa mod unele zile treceau.

Dar mai erau și zile care păreau că nu mai au sfârșit. Zile în care Matthew era atât de ocupat cu integrarea într-un colectiv nou de oameni încât vorbeam foarte puțin. S-a ținut de promisiune, am vorbit zilnic – dar este uneori chiar obositor psihic să duci evidența constant. Adormea și pe apel, dar mi se părea adorabil că el chiar încearcă. Uneori chiar mă simțeam stupid că se obosea, iar eu mai insistam să mă sune – dar el mă asigura rapid că mai degrabă adoarme pe apel cu mine decât să nu vorbească cu mine. Iar acele zile treceau ca naiba de lent, deoarece îi duceam dorul atât de mult și voiam să îl strâng în brațe puternic.

Tânjeam după prezența sa atât de mult, dar încercam doar să aștept – știam că ziua va veni curând. Iar apoi am aflat că din cauza unor probleme cu documentele trebuia să mai aștept o lună în plus până la plecarea mea în Germania și îmi venea să mor încet. În ziua în care am primit vestea eram deja convins că m-am săturat de tot. Eram într-o dispoziție proastă și degeaba a încercat și tata, și Matthew, dar chiar și Kane cu Milena să-mi repare dispoziția – nimic nu a reușit. Acele zile treceau cele mai greu.

Dar peste o săptămână tata a spus că un prieten de-al său de la muncă ar fi în stare să îl ajute, ceea ce mi-a ridicat categoric dispoziția. Totuși, nu i-am mai spus lui Matthew – începuse perioada examenelor și abia am mai reușit să vorbesc cu el mai mult de 5 minute în perioada aceasta. Ne limitam maxim în mesaje, deoarece cumva chiar voiam să iau note mari la examene – iar eu aveam avion chiar după o zi de la examene. Totuși, i-am promis tatei că în august o să mă întorc cu Matthew pentru o vizită, deoarece chiar nu îmi era atât de ușor să îi las pe toți baltă și voiam, cel puțin, să-i vizitez când aveam șansa. Iar, până la urmă, nu am reușit de fel să îi spun bărbatului despre plecarea mea în Germania.

Cât despre mama – am vorbit și cu ea. Au divorțat. Nu știu de ce, dar probabil relația noastră a fost picătura care le-a umplut paharul și chiar a organizat o întâlnire cu mine încât să discutăm. Deși ea m-a crescut mai toată viața ei – se pare că niciodată nu a fost în stare să mă înțeleagă cu adevărat. M-a întrebat care mai este faza între noi și i-am explicat toată situația sincer, dar tot nu a fost în stare să mă înțeleagă. A zis că oricât de mult ar încerca să fie de acord cu relația noastră, pur și simplu nu este în stare. A încercat să-mi propună chiar variante, dar nu am mai fost în stare să fiu de acord cu toate toanele ei și doar am plecat.