Frați vitregi (boyxboy)

38

Definiția de a fi prieteni.

Doar.

(...)

Stau în tocul ușii, în timp ce îl urmăream cu privirea pe brunet. Astăzi a spus că mă duce el la școală, cică trebuie să se ducă să își vadă nu știu ce prieteni și tocmai dacă are ocazia poate să mă ducă el în loc de mama. Mă rog, nu am mai refuzat, deși în mai multe dimineți voia să mă ducă, atunci eu îl refuzam pentru că și așa mi se părea nesimțit din partea mea să profit de bunătatea sa. Oricum el mă aducea acasă, iar mama putea si ea dimineața să mă ducă câteodată.

—Dominick, cam ar trebui să fii atent, își arcuiește o sprânceană și pufni amuzat.

—Cu ce? Îl întreb debusolat și îmi arcuiesc o sprânceană.

—Cu privirea aia a ta. Dacă mă mai privești așa mult, voi crede că vrei să mă săruți, iar eu nu mă voi abține, afișă un zâmbet pe buze, iar eu mă strâmb.

Doar îl așteptam să se îmbrace, era mai lent decât eram eu si mă plictiseam singur, astfel că stăteam acum cu el. Nu mă interesa ca defila dezbrăcat în fața mea, mai mult mă zgâiam la tatuaj și eram curios de ce îl are, dar nu aveam suficient curaj încât chiar să îl întreb. Da, poate eram puțin înroșit și jenat de situație, dar era și normal să mă uit la el, deoarece s-a schimbat atât de mult în 4 ani, încât acum mi se părea că aveam o persoană complet diferită în fața mea.

—Vezi să nu îți înghiți limba din greșeală în timp ce vorbești, îi replic răutăcios și surprind un zâmbet indiscret pe buzele sale.

—Imediat ne pornim, poți să iei lucrurile mele și să te duci în mașină? Încui eu casa, îmi răspunde, iar eu dau pozitiv din cap.

Mă întind după ghiozdanul și telefonul său, ieșind din cameră. Nu știu unde se ducea azi, deși nici nu l-am întrebat cine știe ce. A zis ca are sa se întâlnească cu cineva, dar cu cine, doar Dumnezeu știe. Astăzi aveam deja un test pentru care să mă îngrijorez, astfel că în momentul ăsta locul unde pleca brunetul era ultima mea grijă.

Când ies afară, constat ca vremea nu s-a schimbat absolut deloc de ieri. Era același frig necruțător care îmi făcea fiecare mușchi din corp să se încordeze și fiecare os să plângă de durere. La naiba, cât urăsc iarna. Când vedeam câte un om fără geacă pe drum îmi era mie frig pentru ei – deși nu înțelegeam de ce eu sunt singurul care este atât de sensibil.

—Oh, doamne, ce frig este, murmură Matthew când ieși afară și își ridică privirea spre cer.

Corpul îmi tremura din toate încheieturile, în timp ce așteptam ca temperatura din mașină să crească mai rapid. Bărbatul mă privea amuzat – știa că îmi este frig și i-se părea amuzat ca eu eram atât de tare afectat. Keh, ce idiot! Măcar să se grăbească.

—Aww, sărăcuțul de tine, îți este frig? Chicoti și se aruncă pe locul șoferului.

—Nup, îi răspund mândru, iar el își arcui o sprânceană.

—Oh, atunci mă bucur. Mie îmi place să merg cu geamul deschis, în special pentru că este dimineață, iar aerul este proaspăt, mă privi pe furiș, în timp ce un rânjet trufaș apare pe buzele sale.