Frați vitregi (boyxboy)

26

Oare ce chip îți apare în minte în fiecare noapte când închizi ochii?

(...)

A trecut ceva timp deja, iar atmosfera ușor a revenit la tempoul obișnuit. Eu cu Gabriela o duceam decent, Milena cu Kane și-au rezolvat conflictele si au mai reușit să se certe de 2 ori iarăși, la volei o duc mult mai bine, iar relația dintre mine și Matthew se îmbunătățește. Totul decurge decent, nu pot să spun chiar perfect, mai am si eu probleme, dar nici nu foarte mari. Cea mai mare este Hector, dar se pare că s-a potolit. Îmi mai aruncă priviri fugare, dar mereu sunt cu cineva când îl văd, iar el nu face nimic. Nu știu dacă i-a pierit cheful răzbunător sau doar eu am noroc acum, dar prefer prima opțiune. Desi mi se pare mult prea incredibil că el nu își dorește să se răzbune, dau au trecut câteva săptămâni din seara aia, deci presupun că nu mai are aceleași intenții. Cel puțin sper.

Oricum în curând era petrecerea de Anul Nou de la școală, iar după urmează vacanța de iarnă. O perioadă o să fiu mult prea ocupat cu toate aceste pregătiri pentru sărbătorile de iarnă și la cum o știu pe mama, probabil o să își dorească să facem ceva în stil de familie. Doar este primul an după atât de mult timp în care, într-un fel sau altul, suntem o familie completă. Matthew era deja de aproape 4 luni înapoi în țară și totuși mama încă nu s-a obișnuit cu ideea. Nu am habar când intenționează să plece înapoi, dar chiar nu îmi doresc cu adevărat. Îmi place prezența sa și cumva mă bucur că este acum pentru mine aici. Deși încă nu mi-a spus ce fel de motiv a avut acum 4 ani să mă mintă și de fiecare dată când aduc discuția, el doar îmi promite că voi afla cândva, numai ca el nu este pregătit acum – măcar este ceva, deși chiar vreau să aflu.

Că tot veni vorba despre brunet, în curând este ziua lui. În mai puțin de o săptămână, pe data de 15 decembrie. Trebuia să mă gândesc ce să îi iau cadou, deși oricum în ultimul timp petrecem o grămadă de timp împreună, astfel că presupun ca va trebui doar să fiu cu ochii pe el și să observ ce îi place. Nici cu Gabriela nu am petrecut atât de mult timp, dar stăteam pe la școală destul de mult, iar asta îi era suficient ei se pare.

—Ți-e frig? Mă întreabă Gabriela și zâmbește, privirea fiindu-i îndreptată spre mine.

Nu a nins încă anul acesta, dar era suficient de frig oarecum. Pe jos era destul de mult ghețuș, era chiar iritat, în special când ai două picioare stângi. Aveam o mică frică pentru a nu cădea jos, în special în fața prietenilor mei, deoarece chiar nu intenționam să mă fac de râs în fața lor.

—Eu ar trebui să fiu cel care pune astfel de întrebări aici, chicotesc și îmi strecor palmele în buzunar.

Sincer să fiu, chiar îmi era frig, dar era suportabil. Obrajii îmi erau înghețați, nici nu as vrea să îmi închipui cum arăt. Probabil fața întreagă-mi era rumenă, iar fularul din jurul gâtului mă făcea să par mai mult precum un copil. Dacă nu aș fi fost mai înalt decât Gabriela, cel mai probabil lumea ar fi crezut-o pe ea cea mai matură de aici.

—Hmm poate, însă nu eu sunt cea care chiar și încotoșmănat în haine groase, tremură. Haide mai bine acasă, dacă este prea frig, își arcuiește o sprânceană.

—Hm? Nu vreau să răcesc, este o diferență, încerc să mă prefac eu mare bărbat, deși știam că ea mă citea precum o carte în momentul acesta. Dar mai bine după cum spui tu, haide la mine să ne petrecem timpul. De ceva timp deja nu ai mai trecut pe la mine, ar fi si timpul deja, dau din umeri indiferent.

Încerc să îmi aduc aminte când ultima dată a trecut blonda pe la mine, dar îmi aduc aminte doar în seara cu evenimentul de la școală. De când m-am împăcat cu Matthew, ea nu a trecut absolut deloc pe la mine, iar acum mă simțeam puțin prost. Nu mă așteptasem ca relația noastră chiar să țină 4 luni, deja mă comportam cam nesimțit cu ea.