Frați vitregi (boyxboy)

10

N/A: AYAYAYA SCUZE CA NU AM POSTAT CX s-A nimerit să nu reusesc ca am avut multe de făcut ))) soooo capitolul de azi e ciudat bc mă plictiseam si am zis sa incerc ceva nou:) gEn e din alta perspectiva??? Gen am vrut a doua, dar cred că nu mi a iesit prea bine, gen voi sunteti damian:))) dar tot e din perspectiva lui Xavier. Yepyep f ciudat, sper că înțelegeți ceva ;p

(...)

Îmi abțin degetele sa nu treacă ușor peste pielea ta, in timp ce cămașa lovește suprafața lemnoasă a podelei. Când îți observ ochii, realizez stupefiat cât de multe aș vrea să te întreb de fapt.

(...)

Țineam un pahar cu suc de piersici în mână, pe care îl amestecam treptat, în timp ce îți aruncam priviri fugare. În obscuritatea nopții, reușeam totuși să te observ, cu zâmbetul tău discret, dar concomitent oarecum tentant pe buze. Stăteai la masă, înconjurat de câteva dintre rude, dar nu prea le acordai atenție. Nu sunt convins dacă m-ai văzut cât timp mă zgâiam la tine, însă sunt convins că nu îți place să vorbești cu verișoarele mele, deși încerci cu greu să mimezi această impresie pozitivă, dar cumva tot știam că minți. Eu stăteam rezemat de perete, în întunericul nopții, privind câteodată mulțimea, apoi stelele. În special, mă ascundeam de mama, deoarece iarăși mi-a ținut morala pentru cămașa necălcată si pentru cât de iresponsabil pot fi. Nu i-am reproșat nimic, deoarece eram în continuare confuz. Eram bulversat, dat peste cap și cu mintea în ceață, deoarece nu știam la ce mă mai pot aștepta din partea mea. Nu mă interesa nimic, voiam doar un loc calm unde să mă pot odihni în liniște, fără nici o petrecere stupida și anostă. Sincer să fiu, nu mă simțeam nici foarte bine.

Dacă nu mă opream la timp, atunci ce ar fi fost între noi? Întrebarea aceasta nu îmi mai dădea pace, deși încercam netrebuincios să încerc să îmi concentrez gândul pe altceva. Ne-am fi sărutat? Imaginația mea nu se limita la a repeta momentul ăla de o sută de ori, făcându-mă să mă întreb singur ce naiba se află în mintea mea. Chiar aș fi fost în stare să continui sărutul, dacă nu intervenea Gabriela? Oare ar fi fost chiar și mai mult? Ce naiba. Ușor, ușor, am impresia tot mai evidentă că te-ai schimbat mult prea mult. Nu mai ești același Matthew, ești doar o persoană complet diferită pe care nu o mai înțeleg. Nici pe mine nu mă mai înțeleg, sincer să fiu.

Stăteai înconjurat de verișoarele mele de maxim 16 ani, care fără rușine, manifestau un crush tipic pentru tine, povestindu-ți diferite tâmpenii, cel mai probabil. Nu păreai interesat de ele, dar încercai sa fii politicos cu ele, deoarece mai nou și ele sunt rudele tale, deși era evident că fetele nu țineau absolut deloc cont de acest amănunt. Deoarece eram pe malul unui lac, având în vedere că de când mă știu bunicii locuiau aici, câțiva dintre verișorii mei au intrat în apă. Eu desigur ca nu, deoarece știi si tu, mi-e frică de apă adâncă. Nu știu de unde am această frică, dar probabil doar adâncimea apei și necunoscutul care se află îmi oferă o stare de anxietate și aprehensiune. Nici chiar alături de cineva nu eram în stare să mă scufund în apă, nici să înot nu știu, astfel că prefer uscatul, unde îmi simt picioarele și pot să le mișc după cum îmi doresc. Știi asta deja, adică, cel puțin, știai. Tu, însă opus față de mine, chiar îți place să înoți și surprinzător, nu ai intrat în apă. Mă întreb de ce, poate te consideri prea matur, deoarece în general doar verișorii mai mici intrau acolo, dar eram curios.

Sincer să fiu, chiar aș fi vrut să te văd înotând, deși era întuneric afară de ceva timp și probabil ar fi fost și periculos, dar și greu de văzut, astfel că prefer că ai rămas pe mal. Mă întreb de când îți place să înoți, sunt curios, deoarece când eram doar copii, niciodată nu ai menționat că ai avea vreo înclinație pentru această activitate, iar acum mă simt de parcă chiar nu mai știu nimic despre tine. Poate era evident că îți plăcea apa, iar eu nu am observat? Ce lucruri noi mai există despre tine pe care eu nu le știu, Damian?