Frați vitregi (boyxboy)

6

N/A: o să încerc să postez după program, dar nu cred că voi reuși. Îmi pare rău daca câteodată să o să postez greu sau deloc, nu prea am timp x)

(...)

Îmi întuneci fiecare gând doar cu prezența ta, de parcă în momentul acesta ești cea mai prețioasă ființă pentru mine, dar adevărul este că te urăsc atât de tare, încât doar prezența ta mă dă peste cap.

(...)

—Serios? Pun întrebarea decepționat și lovesc cu piciorul în podea iritat, deoarece mi-se pare complet o idee prostească.

După ce cretinul de Damian mi-a spus că este vorba despre „ceva" ce nu mi-ar fi pe plac, nici nu am ezitat mult și am aruncat niște haine pe mine, apoi am coborât la parter, unde negreșit am găsit-o pe mama. Trebuia să aflu neapărat ce se întâmplă, deoarece m-a pus negreșit pe jar. Am întrebat-o la ce s-a referit brunetul, iar primele secunde m-a privit confuză, deoarece nu avea nici ea habar, dar când a realizat, mi-a explicat că nu este nimic „neplăcut", cică chiar din contra, și a urmat să îmi spună că în weekend ne ducem la bunica, la țară, deoarece și ea vrea să îl vadă pe Damian, deoarece înainte l-a mai văzut o singură dată și era nerăbdătoare. Foarte plăcută vestea, ce pot zice...

În primul rând, eram frustrat deoarece asta însemna un întreg weekend petrecut alături de brunet, ceva ce nu îmi doream cu înverșunare. Abia reușeam să îl suport acasă, darămite să fiu nevoit să stau un weekend alături de el. La țară nu aș fi avut unde fugi, nu aș fi avut nici un loc de scăpare și nu m-aș putea pur și simplu închide în cameră. Era coșmarul pe pământ, ce naiba. În al doilea rând, de ce eu am fost anunțat ultimul? Mă simțeam puțin dezamăgit că acum Damian primea mai multă atenție decât mine și era ca și când eu nu aș putea avea planuri pe lângă. Acum realizez de ce Damian a considerat că nu avea să îmi placă, cel puțin măcar a avut dreptate în acest domeniu. Urăsc ideea aceasta cu tot sufletul meu, dacă voia să îl vadă pe Damian, eu ce naiba căutam acolo?

ŽVă puteți duce voi, iar eu o să o vizitez mai târziu, poate chiar săptămâna viitoare singur, încerc eu să o conving să schimbe ceva, dar mama doar pufnește nemulțumită, de parcă am spus doar o tâmpenie și se aștepta la mai mult din partea mea.

—Xavier, termină cu prostiile! Nu te las singur, în special când ești pedepsit. Vii cu noi și punct, nu inventa prostii. O să îi sun pe profesorii tăi și o să te scutesc luni de ore, astfel să nu fii nevoit să îți faci temele, dar vii și gata. Nu mai discutăm pe tema aceasta, punem punct aici, îmi reproșează nemulțumită de atitudinea mea și se întoarce la a continua să gătească, încercând să nu mă bage în seamă.

—Promit că nu ies nic-

—Xavier! Am spus că punem punct aici! Dacă mai insiști mult, atunci ne ducem 4 zile și o să fii oricum obligat să vii! Acum du-te din fața mea, îmi face semn cu mâna, iar eu oftez zgomotos.

Mă întorc cu spatele și îmi mut privirea furios. Nu voiam să mă duc la bunica, preferam cu mult să stau toată ziua în casă. Ce mult îmi doresc să mă mut în sfârșit singur, fără genul acesta de probleme fără sens pe cap. Problema nu era, în special, bunica, deoarece eu, de fapt, aveam o relație destul de pozitivă și acceptabilă cu această femeie și, sincer să fiu, chiar îmi plăcea să îmi petrec timpul cu ea, dar problema era faptul că va trebui să dau ochii cu Damian și să mă aflu alături de el tocmai 2 zile. În casă puteam măcar să mă duc la un prieten sau cât timp sunt pedepsit să mă închid în camera mea, dar acolo ce puteam face? Să mă prefac că nu există? Mult prea greu pentru mine.