Floare de maidan !NEW!

Capitolul 13

" 'Cause he made it easy, easy

Please, don't leave me, don't leave me"

Bat la ușa lui Jekyll abia după ce văd că pleacă mașina de poliție și, un tânăr supărat foc, mă așteaptă în ușă. Jekyll cel bosumflat. Rău.

— De ce naiba te-ai urcat într-o mașină de poliție și de ce pizda mă-sii ai mai și venit cu ea la ușa mea? Țipă Jekyll nervos în timp ce trântește ușa în urma mea.

Rămân fără grai căci nu mă așteptam la o astfel de primire.

— Acum a aflat tot cartierul că poliția a venit la ușa mea. Îmi faci mari probleme, Azul!

Jekyll nu pare bolnav mai deloc, ba chiar îmi pare sănătos tun.

— Nu am vrut decât să ajung mai repede la tine, îi spun vinovată. Dar văd că răceala ți-a dispărut brusc.

Jekyll mă privește îngândurat, oftează apoi îmi ia mâinile și le pune pe fruntea lui.

— Nu ți se pare c-am temperatură? Mă întreabă pe un ton mai cald.

Într-adevăr Jekyll e ferbinte. Prea fierbinte din toate privințele. Dar nu are temperatură.

— Ar trebui să stai în pat, îi spun și dau să mă întorc spre ușă dezamăgită încă de cearta lui dar el mă prinde de braț.

— Ai uitat să-mi lași medicamentele, îmi spune ușor încruntat.

Îmbufnată de atitudinea lui, caut în sacoșă după medicamente dar Jekyll îmi ia sacoșele din mână și le lasă pe jos, surprinzând-mă cu o îmbrățișare fierbinte.

— N-am intenționat să țip la tine, îmi spune cu buzele pe fruntea mea. Îți mulțumesc c-ai venit dar trebuie să înțelegi ceva foarte important pentru mine. Nu vreau să ai de-a face cu poliția. De niciun fel! Prietenia ta cu tipul ăla s-ar putea să-ți atragă dușmani în cartier!

Auzul explicației lui aproape că mă face să intru iar în panică. Îl privesc surprinsă și speriată. Nu m-am gândit niciodată la asta.

— Spune-mi, te rog, că nu ai un atac de panică acum, îmi spune văzând că încep să tremur.

— Nu am știut. Nu am vrut, spun strângându-l în brațe. Îmi pare rău.

— Liniștește-te, îmi spune legănându-ne. Se presupunea că tu ai grijă de mine astăzi.

Telefonul lui sună și ne aduce la realitate. Jekyll răspunde instant și de partea cealaltă aud un glas nervos de bărbat.

— Bine, vin imediat, spune el și închide.

Mă desprind de brațele lui.

— Te-ai liniștit? Mă întreabă urmărindu-mi reacțiile.

— Da.

— Ok. Nu vreau să te îngrijorezi dar trebuie să plec, să deznod cumva ce ai făcut tu acum.

— Vorbești serios că ai deja probleme? Din cauza mea?

Nici n-am intrat bine în casă, c-a fost și anunțat. Mi-e clar acum că Jekyll are ochi peste tot.

— Stai liniștită. Nu există problemă pe care să n-o rezolv. Dar mai întâi, spune-mi ce legătură ai tu cu polițistul ăla?