Floare de maidan !NEW!

Capitolul 45

"And you have proved to be

A real human being and a real hero"

După ce am făcut un duș teribil de enervată că am de-a face cu oameni săriți de pe fix, am fost reunită cu Jekyll și conduși de tipul înalt, care mi s-a prezentat ca fiind Leo, într-o încăpere și mai opulentă, unde presupuneam că ne aștepta Cesar, dar camera e goală.

Camera se dovedește a fi bibliotecă-birou. Pe peretele paralel cu intrarea există montată o oglindă mare din podea până la tavan din lemn lăcuit. Pe ambii pereți laterali, cărțile împânzesc bibliotecile iar o balustradă pictată a scării interioare duce la un nivel suprapus pentru a accesa și cărițle de sus. În mijlocul camerei, chiar în fața oglinzii șade maiestuos un birou impresionat din lemn masiv sculptat iar în mijlocul lui există inserții de sticlă colorată.

Ceea ce mă dă pe mine peste cap, de fapt, este iubitul meu și rănile lui proaspete. Îmi vine să-l cert dar mă bucur să nu-l mai văd plin de sânge. Rănile lui nu sunt chiar atât de profunde dar sângele m-a derutat. A făcut un duș și după hainele pe care le are, jeanșii albaștrii și tricoul alb, mi-e clar că nu sunt ale lui. Dar nu-l prind rău culorile. Îl fac să pară mai cuminte, mai copil. Asta dacă n-ar avea arcada și buza spartă, și toate celelalte vânătăi de pe față.

Jeykll se apropie de mine și mă mângâie afectuos pe burtă. Îmi zâmbește ca și cum nimic nu l-a atins și își rezeamă fruntea de-a mea.

— Mă bucur c-am trecut și de asta, iubito, spune Jekyll oftând.

— Am trecut? Eu încă văd că suntem aici... În camera în care ai făcut tu duș, n-aveau oglindă? Îl întreb în timp ce-l întorc spre oglinda masivă din birou dar el se uită tot la reflexia mea.

— Ești frumoasă, iubito.

— Ce te-a apucat? Încă n-am scăpat de aici, Jekyll!

Mie încă-mi clănțăne dinții de teamă,  iar lui îi arde de complimente. Mai ales acum când știu că Cesar e un tip sadic. Indiferent câtă afecțiune nutrește față de mine și de Jekyll, mi-e clar că asta nu-l oprește să ne pedepsească dacă nu jucăm zorba pe ritmul lui. Iar eu am două picioare stângi.

— Ce-a fost mai rău a trecut, spune senin, ceea ce mă liniștește într-o oarecare măsură. Nu-l mai stresa pe ăla mic, iubito.

— Jekyll, e doar un embrion! Vreau să plecăm acasă. E trecut de miezul nopții.

— O să plecăm imediat, îmi spune Jekyll și mă sărută pe frunte.

Ușa de la intrare se deschide iar Cesar apare în halatul lui alb cu leu pe spate, și cu tona de bijuterii pe mâini, ceea ce mă face să-mi întorc ochii peste cap. 

Jekyll mă ia instant de mână și mă ține strâns. Adoptă o postură dreaptă, bărbia sus, spatele drept, privirea rece și întunecată. Se transfigurează complet și n-am idee dacă e în gardă sau asta înseamnă un soi de respect față de Cesar.

— De ce nu ne lași să plecăm acasă? Mă grăbesc să întreb.

Nu mă pot liniști până nu părăsesc casa asta.

— Nu vă țin aici cu forța dar mă gândeam că ai niște întrebări pentru mine. Dacă nu ai, ești liberă să pleci în cocioaba aia de casă a ta, dacă așa dorești. Sau puteți rămâne aici, unde veți avea tot ce vă doriți.