Floare de maidan !NEW!

Capitolul 9

"All my life I've been hiding myself

Just waiting for a boy like you

Running home from the bus stop crying

Over stupid words from boys like you"

În timp ce fac cafeaua, se aud clopoțeii de la intrare iar în local își face aparția un bărbat în uniformă. Cu coada ochiului observ ținuta lui de polițist și, deși nu am făcut nimic, mă crispez amintindu-mi de violența cu care i-a bătut Jekyll pe atacatorii mei. Sper din suflet să nu fie aici pentru mine și Jekyll. Nu mă pricep să mint.

— Sky Evans? Mă întreabă glasul bărbatului în uniformă.

Înainte să-mi ridic capul și să-l privesc cu atenție, arunc o privire spre Jekyll care se întoarce și ne privește demonic de încruntat. Fir-ar! Sper că nu crede că eu am chemat poliția chiar dacă l-am amenințat deja cu asta.

Uitându-mă la chipul polițistului care ajunge în fața mea și-mi zâmbește larg, rămân șocată. Este Blake, prima mea dragoste. Singurul meu iubit cu care am avut o relație de trei ani și care s-a rupt când el a plecat la academia de poliție la împlinirea a douăzeci și unu de ani, iar eu am rămas uitată într-un orășel de țară.

— Sunt Blake Bennet, îmi spune bucuros.

— Oh, e tot ce-mi iese pe gură. Nu te-am recunoscut...

Blake e mai mare cu trei ani ca mine, dar pe el se văd mai tare anii care au trecut. Este mult mai dezvoltat și mai bine făcut. Când era cu mine era slăbuț și avea ceva probleme cu acneea, dar acum are tenul curat, aceeași ochi căprui și păr brunet care m-au făcut să plâng multe nopți. Și e la fel de drăguț dar mai matur și mai puternic, lucru pe care l-am căutat întotdeauna la un bărbat. Dar acum nu suport că a devenit un bărbat atrăgător. M-aș fi simțit mai bine să-l văd cu un burtoi mare și cu gogoși în mână, dar uniforma îl prinde prea bine.

— Nu mă așteptam să te văd aici, îmi spune și se așeză pe scaunul de la bar, tocmai în fața mea. Te-ai mutat? De când lucrezi aici?

— Da. De nici o lună, îi spun ocupându-mă de cafele. De când lucrezi în Saint Louis? Parcă visul tău era într-o metropolă, îi spun împungându-l deja cu motivul pentru care m-a părăsit acum șapte ani.

— Încă aștept cafeaua aia, strigă Jekyll de la masă.

Blake se întoarce și îi privește pe cei trei motocicliști. Observ contactul pe care îl au ochi în ochi și din care niciunul nu se retrage. Am impresia că se memorează reciproc. Ură mai mare ca între polițiști și bande am auzit că nu există.

Grozav. Cum naiba am picat la mijloc?

— Băieții îți fac probleme? Mă întreabă Blake serios.

E primul care se desprinde din aruncat cu priviri amenințătoare. Jekyll încă îl fixează.

— Nu. Sunt ok, îi spun și plec cu cafelele.

Pun cafelele și apa pe masa lui Jekyll care mă urmărește atent. Pe când vreau să plec, mă prinde de încheietura mâinii.

— Lasă-mi numărul tău de telefon, îmi spune brusc.