Floare de maidan !NEW!

Capitolul 26

"You want me, I want you, baby

My sugar boo, I'm levitating

The milky way, we're renegading

Yeah, yeah, yeah, yeah, yeah

You can fly away with me tonight

Baby, let me take you for a ride"

Oh, rahat! Nu pot să cred așa ceva!

Trec repede pe bancheta din spate unde geamurile au folie iar vizibilitatea e aproape nulă. Îmi iau tricoul pe mine și-mi aranjez hainele grăbită. Jekyll își închide fermoarul jeanșilor și se întoarce spre mine ușor amuzat.

— Scap eu de ăsta dar nu ieși din mașină.

— Dacă ne arestează? Îl întreb îngrijorată.

— Maxim luăm o amendă, spun el convins dar eu știu că sexul în public e ilegal.

Îmi trage din ochi și iese mândru din mașină. Bucuria de pe chipul lui nu-și are logică. Jekyll ori e inconștient ori a înnebunit de la atâta extaz.

Încerc să mă uit pe geamul din partea șoferului când îi observ că se îndepărtează de mașină și îl recunosc pe polițist. Nimeni altul decât Blake.

Oh, Dumnezeule!  Acum înțeleg infatuarea lui Jekyll.

Grija mea vine acum din ceea i-ar putea spune Jekyll lui Blake, căci sunt sigură că ar fi în stare să se laude că eu sunt tipa cu care legăna jeepul în miez de noapte. Ultimul lucru pe care mi-l doresc e să despart o bătaie când nici măcar nu am curajul să-mi arăt fața de rușine.

Neseriosul! Așa-mi trebuie dacă m-am complicat cu un aproape-adolescent.

Și după cum îl știu pe Blake, nu-l va lăsa să scape ușor. Dar după cinci minute, Jekyll intră în mașină la fel de zâmbitor.

— De ce zâmbești așa? Îl întreb oripilată. Nu-mi spune că i-ai zis că eu sunt tipa din mașină?

— Nu i-am spus. Nici nu m-a întrebat. Dar știu că te-a văzut când te-ai ascuns în spate, spune el mândru iar eu îl lovesc peste umăr.

— Nu mai rânji așa! Nu e amuzant! Ce ți-a spus?

— Să nu mai opresc în locuri interzise. S-a prefăcut că n-a văzut cu cine eram dar știu c-a făcut-o pentru că e vorba despre tine. Era foarte dezamăgit. Să-i fi văzut fața..., îmi spune cam prea încântat.

Îl lovesc iar peste umăr. Jekyll uneori poate fi foarte imatur.

— Tipul ăla mai are sentimente pentru tine, spune dintr-o dată încruntat.

— După șapte ani mă îndoiesc că mai are, insist eu.

Evit să-i menționez declarația lui Blake și asta doar pentru că știu c-a făcut-o intenționat ca să-l supere pe Jekyll, chiar dacă încă n-am aflat cauza rivaltății lor. Cert este că nu are cum să mai simtă ceva pentru mine după șapte ani. E imposibil.

— Bărbații nu uită niciodată prima iubire, îmi spune serios în timp ce pornește mașina și o luăm din loc.

— Să înțeleg că nici tu n-ai uitat-o, îi spun așteptând o confirmare dar el mă ignoră și pornește muzica.