Floare de maidan !NEW!

Capitolul 17

"Losing my control

I prefer to go away

I could let it go easy

But I'm still in my bed about it"

Când se face ora închiderii, mă trezesc cu Jekyll în restaurant. Se uită prin local în căutarea a ceva.

— Fără probleme azi? Mă întreabă surprins și acum înțeleg de ce nu m-a așteptat afară.

— Da. Fără peripeții astăzi, îi spun în timp ce împachetez prăjitura cu brânză rămasă.

Jekyll vine după tejghea și urmărește ce fac. Întinde mâna și se servește cu o bucată iar eu mă uit la el curioasă de reacția sa.

— E pentru mine?

— De fapt, e pentru fratele tău. Îi place la nebunie rețeta asta.

— Adică nu e pentru mine? Mă întreabă cu o față de copil bosumflat ceea ce mă înmoaie tot mai tare.

— Pentru tine am altceva, îi spun și deschid frigiderul.

Jekyll mă privește curios, rezemat de tejghea. Scot tava cu tortul de ciocolată și fructe și o așez pe tejghea.

— Un tort? Mă întreabă amuzat.

— Ăăă... E nasol? Îl întreb derutată. Cam asta am putut face la lucru într-un timp atât de scurt.

— Tu l-ai făcut? Întreabă surprins și se apropie acum de tavă. Nimeni nu mi-a făcut un tort.

Își prelinge degetul pe glazură și apoi îl linge.

— Umm. E și bun. Mersi, dulceațo.

Dar tot ce pot să văd eu sunt buzele lui apetisante și expresia lui de plăcere care mă trimite cu gândul în altă parte. De ce omul ăsta este sexy chiar și când mănâncă?

— Dulceațo? Întreb amuzată.

— Da. Bănuiesc că tortul ăsta dulce e făcut după gustul tău...

Ok. Camila chiar are dreptate. Jekyll e mai deștept decât credeam.

— Da...

— Iar mie îmi plac dulciurile, îmi spune și fură o căpșună glazurată de pe tort pe care o mănâncă privindu-mă în ochi.

Ceva în stomacul meu sare deranjant.

— Hey! Trebuie să-l împarți cu invitații tăi!

— Mie nu prea-mi place să împart. De fapt n-o fac deloc, îmi spune serios.

Domnul Avansuri iar mi se arată căci Jekyll mă privește iar pătrunzător. În ochii lui observ o pasiune care mă arde. Îmi înghit saliva și pun tortul în cutie precipitată.

— Se pare c-am fost inspirat să vin cu mașina astăzi.

— Oh... Am și uitat de transport.

— Haide. Băieții ne așteaptă.

— Sunt deja la tine? întreb înhibată.

— Da. Nu-ți face griji. Toți te plac.

— Nici măcar n-au vorbit cu mine, îi spun îngrijorată.