Floare de maidan !NEW!

Capitolul 24

Deja sunt obșnuită cu schimburile de pază ale lui Ten și Lux și nu pot să zic că mă simt mai bine, dimpotrivă. Simt că le iau prea mult din timpul personal și nu e corect. Dacă înainte, seara, stătea Jekyll cu mine, acum că i-am cerut timp, seara mă păzesc băieții.

Ten este cel care încă mă duce acasă de la lucru și mă simt tot mai vinovată față de timpul lui.

— Trebuie să plec urgent. Jekyll mă așteaptă, iar Lux se pare că întârzie, spune Ten enervat.

— E ok, mergi!, îi spun jenată de încurcarea planului său.

Ten tastează ceva de zor pe telefon.

— Mi-a scris Lux că ajunge în zece minute.

— Perfect. Nu mai aștepta. O să fiu ok.

— Ești sigură? Mă întreabă deloc convins.

— Da!

— Te închizi în casă până apare Lux. Dacă e ceva, ne suni!

— Daaa, îi spun amuzată.

Mă îndoiesc că fix zece minute vor fi fatale acum pentru mine.

Ten pleacă după ce mă vede intrată în casă. Cred că a fost o idee proastă să-l îndepărtez pe Jekyll. Nu gândesc mai bine fără el, ba chiar mi-e un dor teribil de el. Și doare.

Atenția îmi e distrasă de un sunet care se aude la geamul din spatele casei și, cum e seară, abia se întrezărește ceva. Mă apropii puțin de geam și observ o figură cunoscută, nimeni altul decât atacatorul meu care încearcă să deschidă geamul. Inima îmi saltă de frică și fug în camera mea. Mă închid cu cheia deși știu că asta n-o să țină, dar îl sun pe Jekyll rugându-mă să nu fie prea târziu și să se poată teleporta la mine.

— Jekyll, atacatorul forțează geamul la mine în casă!, îi spun îngrozită.

— Vin acum! Nu închide! Rămâi cu mine la telefon, Azul! Îmi spune și aud o ușă trântită apoi motorul mașinii pornind.

— Grăbește-te!

— Da, iubito. Imediat. Nu te panica! Îți promit că nu vei păți nimic. I-ați ceva obiect acuțit în mână și dacă se apropie de tine, nu ezita să lovești cu el.

Caut prin cameră și primul lucru pe care-l văd este o vază din sticlă. O iau și o țin în brațe de parcă de ea depinde viața mea.

Așteptarea scoate tot ce-i mai rău din mine căci atacul de panică aproape mă paralizează și intru într-o stare gravă de șoc când ușa camerei mele este lovită cu un topor. Scap telefonul pe jos și îmbrățișez vaza cu brațe aproape moi. Zbier dar e inutil. Cad din picioare și mă ascund după pat. După două lovituri în ușă, întrezăresc expresia atacatorului care mă privește demonic de încântat printre bucățile rupte.

— Credeai că scapi, corcituro? Scuipă el și mai lovește o dată cu toporul în ușă. Ești o mesageră foarte proastă. Iubitul tău nu doar că nu mi-a ascultat avertizarea, dar le-a și întins o cursă fraților mei care acum sunt la pârnaie. Nu știu de ce o legumă speriată așa ca tine contează pentru el, dar mă voi asigura să te ciopârțesc ca la carte.

Amenințarea lui mă face să intru în transă. Timpul se oprește în loc vâzându-mi sfârșitul vieții și toate lucrurile pe care nu le-am făcut și mi le-am dorit face.