Floare de maidan !NEW!

Capitolul 44

"I'm gonna tell you something you don't want to hear

I'm gonna show you where it's dark, but have no fear

There something inside you / It's hard to explain

They're talking about you boy / But you're still the same"

Casa lui Cesar e situată într-un cartier bun, tocmai în celălalt capăt al orașului. Și nu e o casă, e o proprietate imensă, cât un conac, cu grădini și fântâni. El trăiește ca un rege în timp ce oamenii lui mor săraci prin ghetouri și-i fac treburile murdare, doar ca să supraviețuiască încă o zi.

Poarta mare și albă din fața mea stă închisă și impunătoare iar eu încă n-am curajul să cobor din mașină. Dincolo de ea nu se observă mișcare așa că mă uit spre camerele video care mă privesc. După scurt timp, o mașină apare de dincolo de poartă. Un individ înalt și creol se dă jos din ea. Tipul e îmbrăcat în constum, ras în cap, tatuat pe mâini și mă privește încruntat de parcă chiar n-am ce căuta aici. Ceea ce știu deja, căci la Cesar acasă nu vine nimeni neinvitat. Cu atât mai puțin în miezul nopții. Întrebarea este dacă individul știe cine sunt eu înainte să mi-o iau în freză.

Bărbatul se apropie de poartă iar ea se deschide automat. Probabil cineva o controlează de la distanță, ceea ce mă face să mă uit ca o fraieră dacă nu mai sunt și alți indivizi prin apropiere. Anxietatea mea iar încearcă să-și facă loc, iar acum că am pistolul la mine, e din ce în ce mai greu. Cel puțin, n-am leșinat când l-am luat în mână, dar sigur voi leșina dacă omul ăsta mă prinde cu arma pe care am pus-o în betelia jeanșilor.

Ești puternică, Azul!

Individul nu spune nimic dar îmi face semn să cobor din mașină și să vin spre el, lucru care-mi confirmă că mă va controla. Deja simt picurii transpirației și inima mea bubuid în neștire. Mă dau jos precipitată și mă apropii de el. Dacă stau să mă gândesc mult, voi deveni iar o fricoasă și voi fugi acasă mâncând pământul. Trebuie să acționez din instinct. Este vorba despre viața lui Jekyll până la urmă.

— Bună seara domnișoară Azul, spune bărbatul pe un ton rece și parcă mecanic. Dacă ai vreo armă, te rog să mi-o predai.

Pe cât de tare mă bucur că știe cine sunt, pe atât de crispată sunt de cererea sa.

— Bună... Nu am, îi spun încercând să par sigură pe mine.

— Pot să te verific?

Pe naiba!

— Pune mâna pe mine și primul de care mă voi plânge lui Cesar că ține umbră pământului, ești tu!, îi spun cu răutate.

Individul nu spune nimic dar îmi face semn să urc în mașina sa. N-aveam nici cea mai mică idee că asta va funcționa. E posibil ca eu să însemn chiar atât de mult pentru Cesar?

După ce am simțit că urc în barca diavolului care mă duce indubitabil spre infern, încerc cu tot corpul meu să nu fac tremurul vizibil. Respir ușurată când intru în casa care încă de afară se întrezărea a fi un conac. Nu m-am înșelat.

Interiorul casei este concentrat în jurul unui mare hol central care servește ca principală cale de circulație și zonă de intrare în camerele adiacente. Tapetul are un design mixt, cu teme romane și grecești. Culorile predominante sunt cu nuanțe de bronz și auriu, creând un contrast interesant cu vopseaua interioară originală albă. Ușile înalte, grele, lăcuite din lemn masiv au ca panou sus, geamuri colorate din sticlă, într-un design geometric, elegant..