Floare de maidan !NEW!

Capitolul 36

"Waking up next to you, every morning

How did we get this far?

It came without a warning

And in the night time, you tell me your whole life

You and me get too real, but all I feel is alright"

După terminarea orelor de serviciu, Jekyll mă așteaptă în fața mașinii, rezemat de capotă, zâmbind cuceritor. Inima încă îmi bate puternic la vederea lui.

Mă apropii de el țopăind copilărește iar Jekyll mă cuprinde în brațe și mă sărută zgomotos. Mă așează pe capotă și-mi miroase parfumul mixtat de apă de parfum floral și mâncare.

— Bună, frumoaso.

— Bună, iubire.

Jekyll mă privește zâmbind, cu sclipiri în ochi. Oare și pe fața mea se vede cât sunt de îndrăgostită? De fapt am trecut demult de pasul ăsta, sunt înnebunită după Jekyll!

— Pot să-mi dau seama ce-ai servit ultima dată, îmi spune amuzat și iar își apropie nasul de gâtul meu.

— Mda... ultimul client a servit pește. Teribil, îi zic strâmbându-mă.

— Hai că nu e chiar așa rău, zice el ținându-se de nas.

Îl lovesc peste umăr.

— Dacă mai faci mișto, nu-ți mai gătesc, îi spun în glumă căci oricât de puțin aș dormi, în fiecare dimineață, înainte de lucru, nu plec fără să-i las câte ceva de mâncare.

Știu că nu e suficient pentru o zi întreagă dar mai știu că el mănâncă pe la bunica lui sau cu băieții prin oraș. Și chiar dacă n-a spus niciodată nimic, mereu a mâncat orice i-am lăsat.

— Apropo de asta, nu trebuie să te simți obligată să-mi gătești ca să te revanșezi pentru multiplele orgasme pe care ți le ofer, îmi spune încrezut.

Îl pălmuiesc din nou peste umăr. Iubitul meu e pus pe glume iar eu nu știu cum să deschid un subiect serios.

— Serios, chiar nu vreau să te simți obligată.

— E ok, Jekyll. Probabil dacă m-ai fi pus s-o fac, n-aș fi făcut-o. Dar așa, că vine de la mine, îmi place.

— Îți place că nu-ți laud mâncarea? Mă întreabă râzând iar eu îi mai lipesc o palmă.

— Vrei să spui că e rea? De asta găsesc farfuriile goale și spălate? Sau... Nu-mi spune c-ai aruncat mâncarea la gunoi? Îl întreb șocată.

— Am dat-o la câine, spune el iar cu gura până la urechi.

— N-avem câine, derbedeule!

— Bine. Recunosc că te pricepi. Chiar mă bucur că te gândești la mine în fiecare dimineață. N-aș putea arunca ce-mi gătești, nici dacă ar fi cărbune!

— Jekyll!! Era ok până să spui ultima propoziție! Îi spun pălmuindu-l iar peste umăr.

— Știu. Dar ador să te tachinez. Te iubesc, îmi spune Jekyll și mă sărută.

Mă las pierdută în sărut iar Jekyll aproape că mă întinde pe capotă. Sunt sigură că dacă nu l-aș opri, nici nu l-ar interesa dacă ne vede cineva. Dar mă desprind de buzele sale căci sunt setată să-l interoghez puțin.