Until

4 - Mă tot afund

Nu a profitat de mine,dar nici nu am putut să dorm. Nici eu nu știu cum de am putut să suport acel stres pană cand s-a făcut dimineață. S-a trezit și Giulia, dar la ce amețită era, nu am luat-o la trei. Am grăbit-o doar, să ieșim mai repede pe ușă, dar ea tot a fugit la ROMAN și i-a oferit un sărut pe obraz, la care nu se aștepta nimeni: 

-Nu am făcut nimic greșit,nu? Îmi cer scuze dacă am întrecut măsura. 

I-a zis ea, Roman i-a zambit, chiar a fost un zambet sincer unde i-am putut observa și dintii perfecti. AMUZANT. PARE BĂRBATUL IDEAL, DEȘI NU ESTE ȘI ARE MULTE DEFECTE : 

-Ne mai vedem,Giulia. O să-ți duc lipsa. 

A vrăjit-o cu vorbe, e bun să-și bată joc de tine și m-am despărțit de prietena mea, care a luat primul taxi ce ne-a apărut în cale. I-am dat eu bani și a plătit, a zis că o să se revanseze mai încolo și că nu o să uite gestul meu : 

-Nu este el, cum mai scap de ROMAN? 

Mă întreb în drumul spre casă, sunt doar eu în jur, cine să mai fie atat de devreme și mă opresc la magazin. Îmi iau ceva să mănanc, niște lapte, cereale, o paine, puține fructe și mă întorc din drum. Mai cer o paine, iar de restul banilor cumpăr o sticlă de apă, una de suc și niste dulciuri: 

-Ajung,nu? Ori răman datoare? Locuiesc în zonă îi aduc imediat ! 

Spun panicată, dar îmi este răspuns că am achitat tot și mă grăbesc să dispar din magazin. Deși nu am dormit, deși am cearcăne,deși am avut inima frantă, este o nouă zi. Trec prin parc înainte să intru în casă și cand să mă îndrept spre prima bancă, îmi este greu cu atatea sacose după mine, îl văd. PE EL. Stand și gandind în natură, în liniște, la aer curat, departe de probleme. Las langă mine sacosele, fără să-i atrag atenție și mă uit la el cu o privire gingasă de la distanță: 

-De fapt,am cumpărat și pentru el. I LE VOI DA. 

Mă decid eu și pășesc în direcția în care se află, dar înainte să-i vorbesc, se ridică în secunda următoare și se întoarce, fără să știe că sunt acolo, cu spatele. Se întinde, astăzi are alte haine și mă întreb curioasă unde stă, dacă are o casă a lui, ori dacă sunt doar primite : 

-Nu pleca, te rog. 

Mimez cu buzele și de parcă este un miracol, stă pe loc. Mă mai apropii de el, cand să mă asigur că nu scot vreo prostie pe gură, se răsuceste pe varfuri și se izbeste cu privirea de mine: 

-Bună dimineața, ori este zi?

 Cat e ora? 

El mă salută, dă din cap spre mine și îmi spune scurt, deși sunt sigură că nu are ceas la acesta : 

-E încă dimineață. Nu e pranzul. 

-Data trecută, nu am vrut să vă deranjez. 

-Dar nu mă puteti deranja vreodată,nu vă mai faceti griji. 

Mă țintește cu privirea, CE TOT A FOST ASTA și întind o sacoșă grea spre acesta : 

-Le-am cumpărat pentru dumnevoastră. VĂ ROG SĂ LE PRIMITI. Sunt luate din banii mei munciti. 

-Nu era nevoie, dar vă mulțumesc mult. 

Apucă el sacoșa, mă salvează de o greutate și o lasă pe bancă, fără să fie interesat de ceea ce se află în aceasta : 

-O să le mancati,nu? ADICĂ SĂ NU LE DATI ALTOR PERSOANE. PUTEȚI SĂ ÎMPĂRȚIȚI, DAR LE-AM CUMPĂRAT PENTRU DUMNEVOASTRĂ. 

-Dacă asta dorești, așa să fie. O să le mănanc.