Until

19 - Uneori,se întamplă și ce nu vrem

După ce am mancat împreună cu ROMAN, evident fără să reușesc să aflu ce mă interesa de la acesta, am urcat în camera de hotel.Roman m-a lăsat singură cateva momente, pentru a mă aranja și m-am uitat nedumerită spre rochia aleasă cu atenție pentru mine, de pe pat : 

-Nu pot să fac asta. 

Am luat rochia, m-am uitat în oglindă fără să fiu fericită și m-am gandit la Lorin în tot acest timp. Se făcea seară, așa că m-am oprit langă geam și am aruncat o privire, afară. Nu era nimeni. Nici nu vedeam cine știe ce. Pană și întunericul nu avea milă față de durerea mea. Mă pierdeam tot mai mult, fără să am idee pe unde să ies, ori pe unde mă pot salva : 

-Celia? Ești gata? 

Intră ROMAN în cameră, eu mă întorc spre acesta cu fața și tac din gură. Mă simt de parcă îmi bat joc de iubirea pentru LORIN. ȘI NU VREAU ASTA. LORIN NU E INDIFERENT. S-A UITAT LA MINE ÎNAINTE SĂ PLECE. S-A UITAT ȘI MI-A CERUT EXPLICATII : 

-Dar ce este cu tine? De ce ești tristă? 

Se oprește langă mine și înainte să răspund, mi-o ia înainte cu un ranjet larg pe chip : 

-E DIN CAUZA LUI LORIN,NU? 

Încerc să-mi ascund orice sentiment, orice sentiment pentru Lorin și îl privesc pe ROMAN  curajoasă : 

-Nu ai fost de acord. NU VEI RENUNȚA LA LORIN. Nu pot să fiu cu tine în noaptea aceasta. 

-Îți pasă și de Lorin, dar mai este și CORVIN. Pe cine o să salvezi CELIA? 

-Cum adică,să salvez? îmi tremură mie vocea în stare de șoc. ROMAN, CE TOT SPUI ACOLO? 

-Era un test. Dar știu că îi ai la suflet pe amandoi. DOAR PE MINE NU MĂ AI. De ce m-ai făcut să cred în tine, dacă nu mă placi? 

Vrea ROMAN un răspuns, parcă mă domină în secunda aceasta și vreau să fug de el, dar nu am unde. Mai este patul. Pat în care mă poate arunca și în care mă poate iubi, dacă are chef : 

-Lorin a fost,nu?  CEL DE PRIMA DATĂ. LORIN. 

Îmi șopteste ROMAN zambind și îi caut privirea cu lacrimi în ochi : 

-Ce vrei de la mine,ROMAN? 

-Ești cu mine ori împotriva mea? DACĂ ÎL IUBESTI PE LORIN,TREBUIE SĂ RĂMAI CU MINE. CĂCI LORIN ESTE AL MEU. PION. 

-Nu cred că ești constient. Trebuie să încetezi să te mai joci cu focul, ROMAN. 

-LORIN NU O SĂ-MI FACĂ RĂU NICIODATĂ. TE ASIGUR CĂ AM CEVA CE VREA. 

-Cum adică? 

-Stai, îți faci griji pentru mine,CELIA? Dar e frumos așa comportament? 

-Roman, nu te mai amuza pe seama mea! Zi-mi ce este. 

-Celia, vrei atat de multe, dar nu oferi nimic. Îți voi zice. DOAR DACĂ ÎMI EȘTI ALĂTURI. AICI. ÎN NOAPTE. PANĂ A DOUA ZI. 

Îmi conduc mana spre pieptul său, după aceea îl ating pe Roman cu mana pe chip și fac un pas spre acesta, fără să mai fiu prefăcută : 

-ROMAN, VREAU SĂ CRED ÎN IUBIREA TA. VREAU SĂ CRED CĂ MĂ IUBESTI. NU VREAU SĂ SUFERI DIN CAUZA MEA. EU NU SUNT ACEA FEMEIE. 

-Nu ai fost cu LORIN prima dată,CELIA? NU AI FOST? 

-Roman, nu știu dacă mai sunt mulțumită de fapta mea. AM FOST, SUNT SINCERĂ CU TINE. Dar Lorin este întunecat, ți-am zis! Lorin nu este ce am crezut că e, ori nu am văzut eu asta de cand l-am cunoscut.