Until

8 - Să nu fie vis!

S-a făcut seară, dar încă sunt cu Lorin și stăm amandoi pe o bancă, în parc. Ascultăm greierii, se pare că deși este pe sfarșite vara, ei încă nu au obosit. Am luat ceva de la magazin, să bem și să mancam, el nu a vrut initial, dar am insistat să nu mă refuze și că trebuie să avem grijă de noi. A acceptat cu mult efort din partea mea. Mi-a zambit. Cand i-am întins sacoșa, era doar una în care erau toate puse, pentru amandoi, i-am simțit atingerea. Mâna lui s-a atins de a mea și eu am tremurat o clipă, dar nu cred că a observat. S-a scuzat. I-am răspuns că nu este o problemă. 

Mă simt atat de bine, mă simt completă. NU CRED CĂ AM MAI SIMȚIT AȘA CEVA PANĂ ACUM ÎN VIAȚA MEA. CU NIMENI. Doar cu Lorin, e prima dată și pentru mine, cand sunt prinsă într-o asemenea ipostază. Îmi pare rău în acelasi timp. PENTRU IUBITUL MEU. Cred că Giulia avea dreptate aici. Nu este iubire între mine și Corvin : 

-E tarziu. Nu ți-e somn? 

Mă întreabă Lorin și îl privesc, trebuie să-i acord atentie cand îmi vorbeste,nu? Măcar atunci să mai profit de situație. Dar nu îmi iese,fiindcă se uită și el la mine, iar eu răman cu privirea blocată asupra acestuia, fără să mă feresc :

-Nu. Te-am obosit cumva? Dacă vrei să pleci, nu te mai țin langă mine. 

-Pot să mai stau, eu nu mă grăbesc. Doar că, tu ai o viață. 

-O viață zici? Și,fără să argumentăm, cum consideri că este viața mea?  îl întreb curioasă, după care mă uit la picioarele mele și Lorin pică pe ganduri. Tace secunde bune, am crezut că l-am închis, dar îmi răspunde cu o voce profundă: 

-Cred că îți lipsește o persoană dragă. 

Și cand îi primesc replica, mi se pune un nod în gat. Îmi fuge privirea spre bratul său, deși pot să-l ating în orice moment, nu sunt sigură că îmi voi asculta inima: 

-De ce spui asta,Lorin? 

Îmi tremură mie vocea, iar el se uită spre mine lung,însă nu pot să-i mai susțin privirea. Am impresia că îmi pătrunde în suflet, tot timpul cand sunt cu acesta și eu nu pot să fac mare lucru să-l împiedic. Nu cred că este fiindcă are voie deja, din partea mea. Poate și Lorin vrea, sau îmi imaginez eu că vrea : 

-Cine era acel bărbat de atunci? Știe Corvin despre el? 

-Nu. Nu i-am putut zice. Nu a trecut încă o perioadă lungă. Nu s-a vindecat. 

-Dar cum și-a permis acel bărbat, să intre peste tine și să ajungeti în acel punct? Este ceva ce nu înțeleg. 

-De ce vorbim despre bărbatul respectiv? O să ne strice momentul. 

Mi-o ia gura înainte și Lorin se schimbă la chip, după ce termin de vorbit. Îmi vine să mă ridic și să fug de langă acesta, dar nu vreau să creadă că sunt o copilă fără minte: 

-Este un bărbat periculos. Nu se va potoli. Pană cand nu obtine ce vrea. CORVIN TREBUIE SĂ AFLE. CAT MAI CURAND. 

-Nu am apucat să-ți mulțumesc așa cum se cuvine. Mă simt datoare. 

-Deci nu doreai să se întample. Te-a șantajat cumva? 

-Te rog să-l ajuti pe CORVIN,să-și găsească mai repede fratele. Am auzit atunci. Are nevoie de el atat de mult. Cred că doar fratele lui îl poate ajuta. 

-Îl voi ajuta, însă nu ne putem grăbi. Nu mi-a mai vorbit despre, nu pot să-i impun eu o oră anume sau o dată. 

-CINE ESTE ACEL BĂRBAT,CELIA? 

Mă întreabă Lorin serios, eu devin palidă la chip și chiar mă agit în sinea mea. DE CE VREA SĂ ȘTIE? DE CE ATAT DE MULTE ÎNTREBĂRI? DE CE PARE CĂ ESTE ÎNGRIJORAT? ORI ÎȘI FACE DOAR DATORIA ȘI ÎNȚELEG EU GRESIT?