Until

14 - Noaptea cu tine nu o voi uita

Cand am deschis ochii a doua zi, aveam mana întinsă alături, dar nu atingeam pe nimeni. M-am ridicat speriată în capul oaselor și am crezut că voi da cu privirea de Lorin,dar eram singură în pat. Am înghițit în sec, m-am dat jos,am aruncat o haină pe mine și am iesit din cameră. Îmi era groază că a plecat fără să vorbim, cine știe ce crede despre mine? CINE ȘTIE DACĂ O SĂ MAI APARĂ ÎN FAȚA MEA?! Ce tot am făcut noi doi? Ce să facem, doar ne-am iubit unul pe altul. . . Dar Lorin s-a purtat cu mine,de parcă nu îi sunt străină.DE PARCĂ ȚINE LA MINE. Oare mi-am închipuit? 

Vreau să strig în secunda următoare,să-l strig pe Lorin,însă aud zgomot în bucătărie și cand mă opresc în prag, dau cu privirea de Lorin care îmi zambeste după ce înțepenește cu paharul în mană. SE PARE CĂ A PREGĂTIT MASA. LORIN NU A PLECAT. LORIN ERA AICI. Observ că și-a schimbat hainele, este cu ale lui și răman pe loc, fără să știu ce să fac: 

-Bună dimineața,CELIA. 

Îi aud vocea,dau din cap în stare de șoc, în concluzie tot nu mă mișc. Înainte să știu ce să zic în apărarea mea, Lorin apare în fața mea și întinde bratul spre mine: 

-Le-am pregătit pentru tine. SĂ MANCAM. 

Îl privesc surprinsă,cat aș vrea să fie toate zilele mele ca ziua în care sunt cu el și zic fără să mă abtin: 

-Lorin. VREAU SĂ VORBIM. 

-O să vorbim,dar după ce mancam. 

-Nu,trebuie să vorbim imediat. 

Mă feresc să-l ating pe brat, Lorin nu scapă nimic din privire și mă trage după aceasta, mă atinge el dacă eu nu am curaj : 

-Ia loc întai. 

Mă ajută să stau, ba chiar îmi trage și scaunul și după ce se asigură că sunt unde trebuia,se întoarce la ale lui: 

-Mi-am pus lapte. 

Mă anunță Lorin, eu ridic din spranceană și înainte să-l întreb DE CE sau CE TOT ARE, dă laptele pe gat sub privirile mele : 

-Gustă. Spune-mi dacă îți place. 

Mă îndeamnă Lorin,dar îmi tremură mana pe furculită și am senzația că voi izbucni în plans: 

-De ce te-ai deranjat,LORIN? 

Abia îmi aud vocea,Lorin își fereste privirea și se joacă linistit,cu un servetel care se află pe masă: 

-Nu este un deranj. E RECIPROC DOAR. Și tu ai avut grijă de mine. 

-Fiindcă te iubesc! îi zic eu rosie la chip,Lorin se uită în sfarsit la mine, în ochii mei deși este la distanță și îmi duc mana la gură agitată: 

-Scuză-mă. Nu am vrut să zic asta. 

Îmi vine să intru sub masă,chiar vreau să mă ridic și să fug în cameră, dar LORIN trage aer în piept și îmi spune la fel de amețit : 

-Îmi pare rău,CELIA. Alături de mine nu poți avea o familie. EU AM AVUT DEJA FAMILIA MEA. CHIAR DACĂ AM FOST ÎNȘELAT. Nu pot să-ți ofer ce ți-ai dorit. 

-Fiindcă i-ai oferit acelei persoane? 

-Nu vreau să suferi din cauza mea,CELIA. Nu pot să te mint. Ai făcut atatea pentru mine. 

-Adică,vei uita noaptea care a trecut,LORIN? Îți dai seama că EU NU O VOI UITA VREODATĂ? Îți dai seama ce trăiesc din cauza ta? Și nu, nu te acuz! Te întreb dacă îți pasă puțin de inima mea! Dacă ți-ar păsa, nu mi-ai face asta.