Until

20 - De ce?

-Verona, poți să mergi singură? Cred că am ajuns, nu este nevoie să te mai țin. 

Zic morocănos, Verona își revine ca prin farmec după ce termin de vorbit și își aranjează hainele cu o privire nedumerită : 

-Mulțumesc,LORIN! Dacă nu apăreai, nu știu cum scăpam de cei doi. 

-Nu știu ce le-ai spus,dar nu sunt minciuni,nu? 

-Nu,cum să mint eu,LORIN? Cum să te rănesc intenționat? Mai ales cand ești aici, pentru mine! Aș vrea atat de mult să mă vezi și tu. 

Lasă ea vocea jos, o scanez cu privirea fără să fiu înmuiat de vorbele dulci pe care le aud și înclin din cap spre casă : 

-Intră,VERONA. O să plec după ce mă asigur că nu mai pățesti altceva. 

-Cum? Nu vei intra cu mine?! Dar trebuie să-ți mulțumesc,LORIN! Nu vrei un ceai? 

-Nu am timp,VERONA. Muncesc. Trebuie să mă întorc la seful meu. 

-Dar mă voi simti oribil. Vreau și eu să-ți mulțumesc într-un fel,LORIN. 

-Nu este nevoie. Nu puteam să fiu nepăsător. În fond, îmi place să ajut lumea. 

-SERIOS? Dar nu te-a durut sufletul pentru mine? Te-ai înfuriat rău! Ai fost înfiorător. Dar sexy. 

Începe Verona să bată campii și vreau să mă dau în spate, dar vine după mine și mă prinde de mană zambind : 

-Lorin. NU CRED CĂ NU AI ÎNȚELES. DE CE NU ÎMI OFERI UN RĂSPUNS? 

Devine serioasă cand îmi pune întrebarea, parcă îi sunt dator eu cu acel răspuns și o privesc în ochi fără să mă amăgesc singur : 

-VERONA, EU NU CAUT O FEMEIE. NU VREAU PE NIMENI ÎN VIAȚA MEA. SINGURĂTATEA NU ESTE O PROBLEMĂ. 

Verona devine abătută după ce mă aude, nu mă mai ține de mană și își duce bratul la chip : 

-Dar CELIA? Ei i-ai spus la fel? Ori doar pe mine mă rănești,LORIN? 

Se ceartă cu mine mai nou și o ascult, poate se simte mai bine dacă își varsă furia pe cineva: 

-Nu este nimic între CELIA ȘI MINE. 

-De ce nu te cred oare? M-ai salvat de cei doi! AU FOST PUSI DE CELIA, DOAR CA SĂ-MI FACĂ RĂU. CHIAR NU VEZI,LORIN? CAT MAI TREBUIE SĂ SUFĂR DIN CAUZA IUBIRII PE CARE ȚI-O PORT ?! 

Ridică Verona vocea și încerc să o împac, dar este altă persoană cand se înfurie : 

-Ori nu cauti iubire,LORIN? După ce ești mai precis? VREI VĂRSARE DE SANGE CUMVA? 

Se schimbă la chip și înainte să zic NU, se ridică pe varfuri și mă atinge cu mana pe piept : 

-Te voi ajuta, indiferent despre ce e vorba. EU SUNT DE PARTEA TA. SUNT ALĂTURI DE TINE. CERE-MI LORIN SĂ TE AJUT ȘI NU VOI STA PE GANDURI.

-Nu vreau nimic,VERONA. Doar să nu mai intri în belele. STAI DEPARTE DE EI. 

-De ce ? ÎȚI PASĂ SAU NU DE MINE? 

-Verona, eu nu te pot vedea cu ochii aceia. NU POT. Nu ești genul meu, nu ești femeia langă care pot să am ceva. 

Verona nu vrea să accepte și înainte să-i cer agasat să intre în casă, ori să mă răstesc la ea, nu se mai abtine și își lipeste buzele de ale mele. PRIMA DATĂ AM VRUT SĂ-I DAU VANT, DAR ASTA ÎNSEMNA SĂ FOLOSESC FORȚA ȘI SĂ O RĂNESC, NU AM VRUT SĂ MAI FIU ȘI EU UNUL CARE SE COMPORTĂ URAT CU EA. Nu pot să spun că sărutul mi-a plăcut, nu pot să spun că am simțit mare lucru din cauza ei, dar POT SĂ SPUN CĂ M-AM GANDIT LA CELIA INTENS ȘI MI-AM IMAGINAT CĂ ESTE AICI, CU MINE. Din cauza asta, am închis ochii, fiind mulțumit că sunt alături de CELIA, dar cand i-am deschis, am realizat că îmi imaginez și am rupt sărutul apucat :