Until

15 - Ceva e diferit

La Corvin

Probabil mai dormeam mult și bine, dacă nu auzeam țipătul cuiva din bucătărie. PRIMA DATĂ AM CĂZUT DE PE CANAPEA ȘI AM URLAT LA RANDUL MEU, DORIND SĂ ȘTIU CINE A INTRAT PESTE MINE ÎN CASĂ ȘI CUM DE NU ÎMI AMINTESC DETALIUL ACESTA. DAR NU AM PRIMIT UN RĂSPUNS.  DOAR ALTE URLETE ȘI AM ZIS CĂ TREBUIE SĂ REZOLV PROBLEMA. DEȘI MI SE PĂREA CUNOSCUTĂ VOCEA. 

Am pășit în bucătărie, unde am dat de GIULIA care stătea cocoțată pe un scaun, langă masă și arăta cu mana într-o direcție anume : 

-CORVIN UITE! ACOLO SE AFLĂ UN GANDAC. ÎL VEZI?! 

-EU NU AM GANDACI IN CASĂ. 

Îi răspund fără să mișc un deget, dar cum ea disperă și pare că va leșina mă postez unde arăta de atata vreme și fără alte cuvinte, iau gandacul în palmă și mă uit la el încruntat : 

-TU DE UNDE AI ATERIZAT LA MINE IN CASĂ? 

Îl întreb eu, el vrea să scape și GIULIA își duce mana la inimă șocată de purtarea mea : 

-CE MAI STAI? DĂ-L LA GUNOI, SAU ARUNCĂ-L LA APĂ! TU VORBESTI CU UN GANDAC?! 

Face ea o criză, eu deschid geamul și arunc bietul gandac în gard, departe de casa mea, cred că a zburat cam mult totuși : 

-DRUM BUN PRIETENE! 

Îi urez eu de la geam, GIULIA se furișează în spatele meu și mă ia în brate plangand : 

-CORVIN! DACĂ NU APĂREAI TU SĂ SCAPI DE GANDAC, NU ȘTIU CUM FĂCEAM FAȚĂ. 

-Calmează-te GIULIA. NU MAI ESTE AICI. A PLECAT ȘI EL. 

Mă întorc spre GIULIA, fără să o ating, doar trebuie să mă spăl pe maini și ea își afundă chipul în haina mea : 

-CORVIN! Ți-am zis că nu trebuia să lăsam resturi . 

-CUM? NOI AM MANCAT AMANDOI? 

-ERAI BEAT DECI. ORI PE JUMĂTATE. ȘI M-AI DUS DE NAS. TU REPEDE MAI UIȚI. DRAGĂ. 

Se supără GIULIA, trece pe langă mine și pune mana pe rola de hartie, cea mai apropiată de noi : 

-SPALĂ-TE. L-AI ȚINUT ÎN MANĂ. 

-Ce ordine îmi dai, la mine în casă! 

-Vrei să mă atingi sau nu? o tranteste GIULIA, nu știu de ce, dar nu mi se pare pervers ce aud. Mă spăl pe maini, sub privirile GIULIEI care nu pleacă de langă mine și după ce opresc apa, GIULIA îmi întinde hartie zambind : 

-Vezi? Ce frumos ne întelegem. 

-Tu ce faci la mine, GIULIA? 

-Stai liniștit. Nu ți-ai luat-o în cap. NU AI FĂCUT NIMIC GRESIT. 

-Deci spui că am fost cuminte. MĂ MIR. 

-Și eu mă mir, dragă, dar se pare că mă înțeleg cu tine și cand esti beat. MI SE PARE UN LUCRU BUN. 

-NU ERAM BEAT! MI-AM ADUS AMINTE, DOAR CĂ MAI GREU. SUNT OBOSIT. 

-Trebuie să plec, să o rezolv cu ai mei. 

-PLECI? 

-Sigur că plec, doar nu vrei să mă mut la tine! Nici de CELIA nu știu nimic. OARE ESTE BINE? 

-Giulia,tu unde ai dormit? Eu eram pe canapea. Ori acolo m-am trezit. 

-Ce îți pasă atat? Am dormit undeva, am avut loc.