Until

9 - Nu mi-ai fost

Când Roman mi-a șoptit la ureche că nu a uitat de protecție, am zis în sinea mea că este sfârșitul și am renunțat. Am fost pregătită să-mi accept înfrangerea. Cand să-mi arunce însă sutienul pe podea, am auzit împreună cum îi sună telefonul și s-a oprit de parcă dorea să se asigure că nu are auzenii. M-a privit în ochi, eu abia dacă mai respiram și m-a întrebat nemultumit : 

-AL MEU E? NU? 

-Cred că da. Al meu nu sună așa. 

-OARE CE TOT ESTE? SĂ FIU DERANJAT ÎNTR-UN MOMENT SPECIAL PRECUM ESTE ACESTA! 

Ridică vocea nervos și caută telefonul printre hainele lui. Eu înghit în sec, îl privesc fără să mă mișc ori să fug, oricum este deasupra mea și nu aș avea cum să-l păcălesc. Roman răspunde pe un ton sec, fără să mă lase să văd numărul : 

-CE E?  AM SPUS CLAR SĂ-MI DATI MESAJ. NU TREBUIA SĂ FIU SUNAT. 

Tună el rece și se schimbă din senin, ba chiar se ridică și își trece mana prin păr. Ascultă ce îi este zis prin telefon cu atenție și se oprește langă geam. Cred că îi place la aer, este locul lui favorit din casă: 

-SUNTEȚI SIGURI CĂ AȘA E? 

Nu crede ROMAN se pare și în loc să râdă așa cum am crezut că o să reactioneze, izbeste cu pumnul în perete și se abtine cu greu : 

-ÎNCHIDE. NU MAI SUNA. STATI ACOLO ÎN CONTINUARE. 

Își blochează telefonul și se întoarce spre mine cu fața. Îi întalnesc privirea, nici măcar nu mai are acea dorință ca mai devreme și se scarpină pe braț agasat : 

-VREI SĂ AFLI ? 

-Nu. De ce aș vrea? E treaba ta. 

-Se pare că nu te pot atinge nici acum. NU MAI AM CHEF. Nu aș putea să mă dedic ție. 

-Dar ce ți-a fost spus? CE TOT ESTE? 

-Am pus oameni pe urmele lui CORVIN. Și am o veste urată pentru tine. 

-CE VREA SĂ ÎNSEMNE ASTA? 

-Înseamnă că al tău iubit sau ce este în ochii tăi, a primit pe alta în casă. ȘI ESTE LA EL ÎN CONTINUARE. TE-A TRĂDAT. 

Mă anunță ROMAN depășit de situație, iar eu mă întind și mă îmbrac în cateva secunde. Vreau să  fug spre ușă, să ies afară și să ajung la CORVIN, dar el apare în spatele meu și mă prinde de brat: 

-Nu te duce, nu trebuie să și vezi. NU TE MINT. Nu te uiti la reacția mea? AM CREZUT CĂ ȚINE LA TINE. 

-Cine este acea persoană?  CUM ARATĂ, AI REȚINUT? VORBESTE ROMAN! 

Îi cer eu scoasă din minti și îmi oferă o descriere, însă este suficient pentru mine încat să îmi dau seama cine este persoana. NU. CORVIN NU S-AR ATINGE ÎN VECI DE VERONA . NU ARE CUM SĂ MĂ FACĂ DE RUȘINE ÎN FELUL ACESTA. ORICE ALTĂ PERSOANĂ DIN CARTIER,DAR NU AIA. 

Înainte să-mi duc mana la chip și să încep să plang, mă clatin pe picioare și pic în bratele lui Roman fără să vreau să mai deschid ochii, pe moment: 

-Celia? Nu trebuia să-ti zic, nu am știut că vei suferi atat de mult! Deschide ochii, mă auzi?! 

Pare disperat o clipă, dar nu îl mai aud și devin moale în bratele altui bărbat, dorind să fie LORIN acela deși sunt conștientă că nu este posibil. CORVIN A PRIMIT-O PE VERONA ÎN PATUL LUI, ÎN CASA LUI. CORVIN S-A PURTAT DE PARCĂ NU ȘTIE CE RELATIE AM CU ACEA FIINȚĂ. NU A FOST DE AJUNS CĂ FUGE DUPĂ LORIN, ACUM A DORMIT ȘI CU IUBITUL MEU. VERONA ESTE O HOAȚĂ DE BĂRBATI, ÎN ALT MOD NU O POT NUMI. VREA SĂ NU FIU FERICITĂ. VREA DOAR SĂ PLANG. FIX PE CORVIN DINTRE TOȚI! A FĂCUT-O INTENȚIONAT. O SĂ APARĂ EA ÎN FAȚA MEA. O SĂ VADĂ ATUNCI. ÎNTAI SĂ-MI REVIN.