Until

7 - Te am

Persp. ROMAN

Se pare că se află în fața mea GIULIA,cum să mă refuze ea pe mine și îi zambesc în continuare, măcar să mă aleg și eu cu o satisfacție,dacă tot trebuie să mă prefac : 

-Și, Giulia,care este cea mai mare dorință a ta? 

O întreb eu, calm și simpatic, iar ea se uită la mine de parcă mai are puțin și o să sară de pe acel scaun, direct în bratele mele, sau în poala mea: 

-Mie nu îmi place să mă ascund. AȘA CĂ O SĂ VĂ ZIC. 

-Ascult,GIULIA.Avem timp amandoi. Amân tot pentru tine, doar este o zi specială. 

-Vreau și eu ce vor toți ceilalti. Să fiu iubită și să iubesc. 

Îmi trantește ea alta, oare de ce nu mi-a recunoscut deși are ocazia, CĂ MĂ PLACE și încerc să-mi ascund dezamăgirea de pe chip: 

-SERIOS? Crezi că noi putem să fim ceva? 

-Am putea, dacă vă implicați. Dar nu știu cat vă pasă. Ce s-a întamplat atunci? Nu prea îmi aduc aminte. V-am făcut o propunere,dar am leșinat?  CUM AM PUTUT SĂ DORM ATAT DE MULT DIN SENIN? 

-Cred că au fost și emotiile de vină.Dar uite,putem recupera. CINE SPUNE CĂ REFUZ  PROPUNEREA? 

-Nu, nu se poate explica în felul acesta. Nu știu, CELIA nu vă place deloc. ARE EA UN MOTIV? SAU MI SE PARE MIE? 

-Nu mă place?  repet eu înainte să izbucnesc pornit în râs,iar GIULIA se apleacă peste masă și mă ținteste cu privirea, NU ESTE AMUZANT ȘI PENTRU EA: 

-Mie îmi pasă de părerea ei . ESTE ÎN OCHII MAI MULT DECAT O PRIETENĂ. 

-Sigur, te înțeleg. Însă ea a fost sinceră cu tine? 

-SIGUR CĂ ESTE. CELIA NU ASCUNDE NIMIC DE MINE. 

-Ești sigură,draga mea? POATE ACEL BĂRBAT DUPĂ CARE SUFERĂ SUNT EU. ȘI NU A VRUT SĂ AFLI TOCMAI PENTRU A NU TE RĂNI. NU DOREȘTE SĂ VĂ CERTATI. 

Giuliei îi pică fața în secunda următoare, a înțeles mai repede decat mă așteptam și vrea să se ridice de la masă, dar o ating pe braț și o privesc lung : 

-Nu se poate. NU NE PUTEM CERTA PE BĂRBATI. 

-Nu te vei certa cu nimeni,GIULIA. Rămai doar. 

Abia o conving,dar într-un final îmi cedează și ia loc din nou, deși s-a schimbat la chip și nu mai este deschisă : 

-Eu am crezut că este cineva din cartier. 

-Ți-a spus despre el? 

-Nu mare lucru. SE TEME DE CEVA. Nu știu de ce mai precis. 

-Mi-a mărturisit cu greu, dar nu știu dacă pot să o cred. EU NU O CUNOSC PE CELIA, ÎȚI DAI SEAMA. TU O STII MAI BINE DECAT MINE. 

-Nu vă știa pană în acel moment. V-am găsit pe amandoi, acolo! Ori s-a ascuns de mine? DE UNDE SĂ VĂ CUNOASCĂ? NU ÎNȚELEG. 

-Nici eu nu am habar,GIULIA. Dar nu vreau să rănesc o fată ca tine, pentru una ca ea. Nu mă înțelege gresit, vreau să terminăm frumos. 

-Și eu vreau,dar nu pot să mă las pradă momentului, dacă sunteti persoana din inima CELIEI. 

-Eu am un sentiment că nu trebuie să știe, în plus nu este nimic între noi încă. SUNT SINGUR. SUNT DISPONIBIL. MAI TREBUIE SĂ-TI ZIC ALTCEVA ? 

-Nu este,pentru că e iubita lui CORVIN. Eu i-am zis însă! Că nu e iubire între cei doi. Nu se desparte de el doar fiindcă a suferit și are nevoie de cineva.