Când am ajuns la spital mult mai târziu și am intrat la Corvin împreună cu Lorin, pe care îl țineam de mână, am zărit-o pe Giulia alături de acesta. Se pare că fratele lui Lorin își revenise și Giulia se uita la el, fără să știe că nu mai sunt singuri. Lorin a vrut să vorbească, dar i-am făcut semn să tacă și l-am auzit pe Corvin în secunda următoare :
-De ce ești aici,Giulia? Nu vreau să te văd.
Nu știu ce față are Giulia, dar sunt sigură că se simte rău. Lorin îmi aruncă o privire, de parcă mă ceartă fiindcă tragem cu urechea și Giulia se smiorcăie pe un ton slab :
-Îmi pare rău,CORVIN. PENTRU TOT.
-Eu era să pier,GIULIA. Dar nu sunt doar pe tine supărat.
-Știu, dacă nu deschideai ochii și nu îți reveneai, nu mă iertam niciodată! Corvin,ai dreptate.
Vrea Giulia să-l atingă pe braț, dar Corvin se uită urat la ea și rămane cu mana în aer, fără să mai aiba curajul necesar :
-Tu chiar nu înțelegi,nu,GIULIA?
Înghit în sec și înainte ca Giulia să răspundă, Lorin nu se mai abtine și vorbeste din senin :
-EU SUNT SINGURUL VINOVAT, CORVIN. ȘI GIULIA TE-A RĂNIT, NU AM IDEE CE ESTE ÎNTRE VOI, DAR ȘTIU CĂ PE MINE AI NERVI.
Giulia se întoarce spre noi cu fața și se uită spre mine cu o privire dezamăgită. Îi spun din priviri să vina langă mine și cand o iau în brate, Lorin se oprește langă patul pe care se află CORVIN :
-Aș fi putut să aleg diferit. Nu mai erai în spital, nu mai sufereai atat. TOTUL E DIN CAUZA MEA.
Îi spun în șoaptă Giuliei că totul o să fie bine și ea plange fără să fie atentă la ceea ce vorbesc Lorin și Corvin. Deși Corvin îl aude pe Lorin, nici măcar nu se uită la el, din contră își aruncă atenția spre geamul din încăpere și se întunecă la chip :
-Presupun că,până la final, doar pe CELIA o am. Alături.
Pare și CORVIN pe cale să plangă la randul lui și Lorin se uită spre mine cu o privire rănită. Nu știu pe cine să împac mai întai, ori la cine să alerg. O las pe GIULIA pe moment și mă postez langă Lorin, știu că are nevoie de mine :
-CORVIN. Sunt și eu aici, vrei să vorbim doar noi doi?
-DA,CELIA. DOAR PE TINE VREAU SĂ TE VĂD. SPUNE-LE SĂ PLECE.
Lorin devine încordat, însă îl rog prin semne să nu insiste și cand se retrage langă GIULIA, o bate pe umăr un moment :
-PE MINE ARE NERVI CEL MAI MULT. O SĂ TE IERTE, AI SĂ VEZI.
-Ești sigur,LORIN? Nici nu vrea să mă vadă! L-AM PIERDUT PE CORVIN. AM PIERDUT CE SIMȚEA PENTRU MINE. VOI SFARSI SINGURĂ, FĂRĂ PERSOANA CARE SĂ MĂ IUBEASCĂ LANGĂ MINE ! SUNT AȘA O IDIOATĂ.
-Puteti să așteptați afară, vă rog?
Îmi dreg vocea și îi întreb, iar Lorin iese împreună cu GIULIA care pare că va leșina în orice moment. După ce ușa se închide în urma lor, mă aplec spre CORVIN și lacrimile îmi țâsnesc din ochi :
-Mă bucur atat de mult că nu ne-ai părăsit!
Îi prind mana zambind, cu toate că și plang, iar CORVIN îmi zambeste și se uită în ochii mei cu emotie :
-De fapt, ceea ce m-a făcut să mă întorc este faptul că nu am uitat de ROMAN. O SĂ APAR ÎN FAȚA LUI.
-Vrei să mă asculți, te rog, CORVIN? Nu te forțez să-i ierti pe cei doi . Însă trebuie să afli ceva.
CITEȘTI
Until
RomanceȚin minte că oamenii din cartier vorbeau,dar nu am fost atentă la spusele lor. Asta, pană cand te-am întalnit și te-ai uitat la mine cu acei ochi negri, așa păreau de la distanță. Am crezut în acel moment că, trebuie să stau departe,fiindcă nu erai...
