Until

16 - Te vrei departe

Am petrecut ziua cu ROMAN, deși trebuia să dau de GIULIA. Nu știu cum a reușit el, dar m-a făcut să uit de GIULIA,de tot ce trebuia să fac. Pe seară, cand mă plimba cu mașina lui, l-am rugat să oprească la lacul din apropiere. După ce m-am depărtat de mașină, m-am uitat lung la apă și m-am gandit la LORIN. Încă nu am primit un răspuns de la ROMAN. Ceea ce i-am zis l-a luat prin surprindere . 

Roman nu a stat în mașină, a venit langă mine. M-am întors spre acesta, el mi-a zambit și m-a tras mai aproape, pană cand a putut să mă cuprindă cu bratele și să mă simtă lipită de trupul lui : 

-Nu știu,CELIA. Te pot asigura că nu te voi trăda. Vrei să te căsătoresti? 

-De ce nu? Tu nu vrei o familie? 

-Am aproape treizeci de ani, fără un an desigur. DAR NU AM ÎNTALNIT ACEA PERSOANĂ. CARE SĂ MĂ DETERMINE SĂ AJUNG LA CASATORIE. 

-ROMAN. EU VREAU CEVA SERIOS. NU SĂ FIU IUBITA TA ȘI ATAT. 

-Nici măcar nu ne știm bine. Dă-mi voie să te cunosc. 

-După ce mă cunosti, nu mă vei lua? 

-Deși, am ținut la una care avea bărbat acasă. AM ȚINUT LA UNA CARE DORMEA CU AMANDOI. AM ȚINUT LA UNA PE CARE AM DORIT-O A MEA. 

-A fost a ta,ROMAN. 

-A fost. Vrei să-ti spun ceva? Am fost primul din viața ei, pe mine trebuia să mă aleagă, nu pe ăla.

-Și cine era sotul ei? Nu ai aflat ceva? 

-Nu m-a interesat. DAR NU ERAU DE AICI. SĂ RĂMANĂ ACOLO. NICI NU CRED CĂ MAI ESTE IN VIAȚĂ. 

-Roman. 

Îi spun pe nume, el mă sărută pe obraz fără să întreacă măsura și zambeste amuzat : 

-Tu scoți latura mea tandră la iveală. Tu mă faci să fiu mai bun. PARCĂ EȘTI EA. 

-Nu sunt ea,ROMAN. Nu fugi după mine, doar fiindcă îți amintesc de ea,nu? 

-Nu. EA NU era blondă ca tine. Ea nu se îmbrăca în felul acesta. ERA OPUSUL TĂU.  NICI FIZIC NU SEMĂNATI. 

-Cum a putut? A dormit cu tine și după a intrat in viața acelui bărbat? A devenit sotia lui. 

-Nici eu nu am știut. Dispăruse o perioadă. AM CREZUT CĂ S-A TERMINAT. CĂ M-A UITAT. DUPĂ A APĂRUT IAR. MĂ CĂUTA. DOREA SĂ MĂ VADĂ. MI-A SPUS CĂ ARE UN SOT BUN, DOAR CĂ NU A PUTUT SĂ MĂ UITE. 

-Tu ai fost mereu așa? Ori ai fost candva bun? 

-CELIA. SĂ NU TE PORȚI CA EA, DA? NU MAI ESTE NIMENI ÎN VIAȚA TA ÎN AFARĂ DE MINE. 

-Sincer? Am fost cu unul de la club. Nu știu, am băut și am făcut-o lată. S-A ÎNTAMPLAT. 

Mă scap eu, arunc și minciuni pe gură și ROMAN se dă în spate cu o privire rănită: 

-AI DORMIT CU ALTUL? CU UNUL DE LA CLUB? 

-Da. Nu am vrut să fie unul de la club. 

-ȘI ACUM, ÎMI SPUI DE LUCRURI SERIOASE? DUPĂ CE AI FĂCUT ASTA? 

-Nu e ca și cum tu esti mai inocent! De ce ești nervos? 

-Fiindcă nu credeam că umbli prin club? Fiindcă nu am știut că ești așa? 

-Atunci nu mă cunosti deloc, ROMAN. ȘI O SĂ PLEC DIN VIAȚA TA. 

Vreau să-l las în urmă, dar își calcă pe orgoliu și mă apucă de brat cu o privire periculoasă: