Until

29 - Capitol special

Nu are cum să fie posibil! Iris nu este în viață, eu nu vreau să cred. EU NU VREAU SĂ ACCEPT. 

Aș fi plecat de la casa lui Roman, dacă nu simțeam o durere în piept și dacă nu eram nevoit să mă opresc înainte să ajung la mașină. 

CELIA L-A PROTEJAT PE ROMAN DE MINE. 

Încerc să nu plang și privesc în spatele meu, chiar în clipa în care își face apariția CELIA : 

-Lorin, te rog, nu mă respinge! 

Vine spre mine mai distrusă decat mine și cand o văd în starea asta,nu o alung. O trag aproape, să o simt langă mine deși este aici și CELIA tremură un moment : 

-NU POT SĂ GARANTEZ CĂ ESTE EA! DAR NU MĂ SUPORTĂ. VREA SĂ FIE CU TINE. 

-VREI SĂ SPUI CĂ AM FOST CU EA? 

-EA A IEȘIT DIN CAMERĂ, LA HOTEL! EA M-A PRIVIT DE PARCĂ ERAM O COPILĂ DOAR. 

-Am dormit cu sotia care nu a pierit? SUNĂ PENIBIL. EU NU POT SĂ CRED AȘA CEVA. TE ROG NU MAI INSISTA. DACĂ MAI AUD, IMI DAU UNA . 

-Nu mai spun nimic! Nu pleca fără mine. 

Se roagă Celia de mine și îi șoptesc să mă urmeze. Ne urcăm în mașină iar din casă apare ROMAN, cu arma după el : 

-NU O IEI PE CELIA! CELIA ESTE CU MINE. 

Zbiară ROMAN mai apucat decat am fost eu și ne îndepărtăm cu mașina, iar el trage după noi, dar nu nimereste mașina. Celia se sperie și se agață de mine cum poate, iar eu mă decid să conduc pe moment cu viteză, ca să mă asigur că nu vine ROMAN după noi. TREBUIE SĂ NE PIARDĂ URMA. 

-Ai centura,da? 

O întreb îngrijorat și Celia îmi răspunde precum un copil : 

-O am, LORIN. Iartă-mă,te rog. LA TINE M-AM GANDIT. NU LA ROMAN MUSAI. 

-Unde ne oprim însă? 

O întreb încordat și Celia închide ochii, fără să se retragă la locul ei: 

-SĂ MERGEM LA SPITAL. GIULIA ȘI CORVIN AU NEVOIE DE NOI. DACĂ ROMAN TRIMITE PE CINEVA? NU S-AR GANDI CĂ SUNTEM ACOLO. 

-Corvin este fratele meu,CELIA. 

Sunt sincer cu ea, trebuie să vorbim despre altceva și Celia se uită spre mine lung, de parcă vrea să se asigure că a auzit bine : 

-ESTE ADEVĂRAT,LORIN? 

-Da,suntem frati. SE PARE CĂ NU SUNT SINGUR. 

-Ce mă bucur,LORIN! profită Celia de faptul că așteptăm la semafor și își lipeste buzele de obrazul meu, nu înainte să-mi ciufulească părul :

-ÎMI PERMIȚI MĂCAR ATAT,LORIN? DACĂ ÎMI ÎNTORCI SPATELE, O SĂ PIER ÎNCET. 

Îi aud vocea și o privesc în ochi, nu înainte să mă asigur că tot este rosu. Îmi întind bratul spre CELIA, după care îi dau părul blond pe spate și o admir din nou : 

-Te iubesc și eu,CELIA. 

Îi spun cand se face verde și sunt nevoit să distrug momentul, ca să nu fim luati la trei de oameni. CELIA PARE NEDUMERITĂ, ORI POATE SE GANDESTE LA CEVA ȘI ARUNC PRIVIRI CU COADA OCHIULUI SPRE ACEASTA : 

-Lorin, vrei să spui că, nu te întorci la EA? 

-NU. NU M-A IUBIT. TU MĂ IUBESTI. POT SĂ VĂD DIFERENTA, CU TOATE CĂ AI DORMIT CU ROMAN.